Fiți atenți la prorocii mincinoși (Matei 24, 11; Marcu 13, 22), că s‑au înmulțit în ultima vreme. Să nu vă înșele nimeni. Chiar dacă ați făcut și cele mai mari păcate, să nu cumva să părăsiți Biserica Ortodoxă! Aici este vindecarea și scăparea sufletului!
Ortodoxia este singura care păstrează neștirbit poruncile și rânduiala lăsată de Mântuitorul prin Sfinții Apostoli.
Dacă vă spovediți fără de viclenie la preot și începeți lupta cu păcatul, avem mărturia Bisericii că Domnul Hristos nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la păcate și viu va fi sufletul lui, cum se spune și în molifta de la spovedanie.
Nu vă luați după cei nebuni care se duc pe la secte sau care vor să schimbe dogmele Bisericii. Nebun este cel care calcă poruncile lui Dumnezeu și, în nebunia lui, se consideră a fi înțelept, dar înțelepciunea lui este de la diavol.
Țineți‑vă în smerenie, în pocăință și în înțelepciunea lui Dumnezeu lăsată nouă prin Biserica Ortodoxă.
Plângeți‑vă păcatele și cereți de la Dumnezeu să ne dea duhovnici tari în credință și rugători, luminați de Duhul Sfânt, duhovnici care să‑și pună sufletul pentru fiii lor duhovnicești!
Vai de noi! Vai de noi, că ne încurcăm în lucrurile veacului acestuia și uităm de Împărăția lui Dumnezeu. Fiecare se înșală și se păcălește cu necazurile și cu valurile lumii, însă numai aceia vor spori, care se scoală noaptea la rugăciune.
Suntem nevoiți să dormim, așa ne‑a făcut Dumnezeu, dar începând de dimineață, cu rugăciunile dimineții și apoi cu Doamne Iisuse sau cu Tatăl nostru, toată ziua trebuie să ne ocupăm cât mai mult cu rugăciunea.
Dacă nu ne rugăm, sufletul se îmbolnăvește. Noaptea, când ne trezim și ne întoarcem pe partea cealaltă, trebuie de asemenea să ne rugăm; dacă ne‑am învârtit pe partea cealaltă și nu ne‑am rugat, rămânem creștini săraci de Duhul lui Dumnezeu.
Veți cunoaște dacă Duhul Sfânt este sau nu într‑un om după roadele pe care le face omul acela. Duhul Sfânt vine cu darurile Sale în inima omului, în măsura în care și omul se pocăiește și se smerește tot mai mult.
Abia atunci Duhul Sfânt îl înțelepțește pe om, dacă omul are smerenie; iar dacă nu are, atunci Duhul Sfânt îl ajută pe om prin alte persoane, mai ales prin duhovnic, și prin alți preoți și chiar prin creștinii mai îmbunătățiți, cărora Dumnezeu le dă în gând ce să spună și cum să facă.
Ascultarea desăvârșită, însă, este prin duhovnic. Duhul Sfânt vrea să ne ajute să creștem în smerenie, să ne socotim și să credem că suntem cei mai păcătoși și mai nevrednici, iar cine zice că a ajuns viață sfântă, acela îi înșelat de diavol.
Sfinții Părinți fugeau de gândul că sunt sfinți, fugeau de frica de a nu cădea în păcatul groaznic al diavolului: mândria.
Numai sectarii, săracii, se cred sfinți. Atunci când îl ajută Duhul Sfânt, creștinul se vede mic, iar pe toți ceilalți îi vede buni. Numai pe el se vede sărac de fapte bune și păcătos. Și așa se smerește și plânge la Dumnezeu, cerând ajutor ca să‑l miluiască la Judecată.
monah Proclu Nicău; Conștiință, spune-mi tu
[…] de atracția către distracțiile și satisfacțiile lumești. Nu te poți dărui în același timp Împărăției lui Dumnezeu și împărăției acestei lumi. Atâta timp cât ne îngrijim și ne silim pentru multe, uităm, […]