Ia să-mi spuneți mie unde erați acum 100 de ani? Dar peste 100 de ani unde o să fiți? Ia spuneți-mi, unde? Trupul merge în pământ, de unde a fost luat, dar sufletul unde merge? Ați auzit ce spune Mântuitorul în Evanghelie? Voi nu știți de unde veniți și unde mergeți. Eu știu de unde vin. Vin de la Tatăl și merg la Tatăl. Noi pe pământ suntem într-o trecere, într-o vizită foarte, foarte scurtă.
Vezi? A trăit Adam 930 de ani și la moartea lui a venit Arhanghelul Mihail din cer – unul din cele șapte duhuri – și l-a întrebat, când se muncea cu moartea: „Adame, Adame, cum ți s-a părut viața?” „Așa, Doamne, cum aș intra pe o ușă și aș ieși pe cealaltă”. După 930 de ani! Dar la noi ce-i viața? Nu auzi suntem noi? Și cine poate să ne spună nouă mai adevărat și mai sfânt și mai vrednic de încredere, decât Cel ce ne-a făcut? Auzi ce spune Duhul Sfânt, care a zidit toate cele văzute și nevăzute: Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori.
Vezi o fetiță mică, o floricică, un băiețel. A crescut mai mare, o floare mai mare. S-a căsătorit, începe a se veșteji încet, încet. Gata, apare un păr cărunt. Acesta este semn de plecare. Toamna vieții. Când ți-a apărut părul cărunt, îi gata, toamna vine. Vine moartea și plecăm la veșnicie!
Dar câți nu mor înainte de a îmbătrâni! Dacă moartea ar veni să ne ia numai la 80 de ani înainte, atunci poți zice: „Stai măi, mai este de treabă!” Dar vezi că Mântuitorul ne-a înarmat cu o armă pentru toate veacurile, când a zis așa: Privegheați și vă rugați, că nu știți ziua, nici ceasul întru care Fiul Omului va veni! Nu știm când plecăm. Că altul pleacă copil, altul tânăr, altul mai bătrân. La unul se întâmplă moarte într-un accident, la altul dintr-un cutremur, sau vine un junghi peste noapte și gata. Numai Cel de sus știe toate! De aceea totdeauna trebuie să fim pregătiți.
Păziți-vă, mamă! Privegheați și vă rugați, că nu știm ziua, nici ceasul! Ai văzut ce spune Duhul Sfânt despre om: Omul s-a asemănat deșertăciunii, zilele lui ca umbra trec. Și în altă parte: Zilele mele ca umbra s-au plecat, și eu ca iarba m-am uscat. Că s-au stins ca fumul zilele mele. Și Apostolul Iacob zice: Ca un abur s-a stins viața mea.
Dumnezeu ne-a dat viață, dar s-o întrebuințăm bine, ca de la viața asta să mergem la viața cea veșnică și să ne bucurăm în vecii vecilor. Nu, Doamne ferește, să ne luăm după deșertăciunile lumii acesteia și să cadă cineva în iad! Amintiți-vă de călugărul Andrei, care a stat un ceas în iad și i s-a părut 300 de ani.
De ce vă spun, mamă? Nu vedeți că nu putem răbda o împunsătură de ac, o scânteie? Vai de mine și de mine! Dar acolo! Dacă ar fi chinurile pe o mie de ani. Dar nu-s, ci în veacul veacului. Să aveți mare frică de Dumnezeu.
Să ne întrebăm în totdeauna: „Oare ce vorbesc eu acuma, Îi place lui Dumnezeu? Oare ce vreau eu să fac acuma Îi place lui Dumnezeu? Oare ce gândesc eu acuma Îi place lui Dumnezeu?” Conștiința îți spune: „Da” sau „Nu”.
Să fiți mărturisiți curat în fiecare post. În Postul Mare de două ori, la începutul postului și la sfârșit. Și în Postul Crăciunului tot așa. Sfântul Ioan Gură de Aur auzi ce spune: „De este cu putință, o, creștine, în fiecare ceas să te spovedești”. Pentru că în fiecare minut și în fiecare clipă greșim lui Dumnezeu.
Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 3