nunta Taină
Distribuie

Nu toată nunta dintre oameni și nu la toate confesiunile religioase nunta este Taină. Așa la protestanți, la catolici, la anglicani și alte multe confesiuni și popoare, nunta n-are putere de taină. Este numai un simbol la dânșii, un act de prietenie și o dovedință oarecare între soț și soție. Dar niciunde n-are putere harică de Taină și nu este atât de cinstită ca în Biserica dreptmăritoare de Răsărit.

Ca nunta să fie cu adevărat Taină mare și sfințită trebuie să știți că nunta are unsprezece reguli canonice. Și numai atunci când se face după aceste reguli nunta este adevărată nuntă creștinească și adevărată Taină mare.


Nunta este rădăcina firii omenești, cum o numește dumnezeiescul Apostol Pavel. El spune așa: Dacă rădăcina este sfântă, sfinte vor fi și ramurile. Iar dacă rădăcina este sălbatică, sălbatice și rele vor fi ramurile ei.


El numește nunta Taină, că este una din cele șapte Taine. Dar nu taină, ci taina aceasta mare este – zice de nuntă -, iar eu zic vouă: în Hristos și în Biserică. Dacă s-a făcut cununia în biserică, ea închipuie unirea cea duhovnicească din ceruri a Bisericii cu Hristos.


Nu după ce ți-ai bătut joc, te unești prin cununie cu o fecioară. Te-ai dus să faci armata și dai buzna să te însori. Dacă faci așa, nu-i bine! Cununia este de 2000 de ani în Biserica lui Hristos. Taina lui Hristos este numai când se face cununia în biserică.


Când am fost la Ierusalim, am fost la Cana Galileii, unde s-a prefăcut apa în vin; că prima minune a făcut-o Mântuitorul la nunta din Cana. De aceea nunta a ridicat-o la rangul de Taină, cum este Sfânta Împărtășanie, Botezul, Spovedania, Sfântul Maslu, Preoția, tot așa de mare Taină este și nunta.

Acolo am fost și am văzut vasele de piatră unde s-a prefăcut apa în vin și le-am sărutat. Sunt două vase de cremene, galbene. Evanghelia spune că șase vase au fost; două le-am văzut la Sfânta Ana la muzeu, două la Cana și două s-au pierdut de 2000 de ani.


Aceste vase în care Mântuitorul a prefăcut apa în vin sunt puse în biserică; ele au icoane frumoase și perdele de aur, să se închine lumea, să sărute icoanele și pe urmă aceste vase..


Dar Taina Nunții pe care o fac creștinii azi, vai și amar de noi! Cum s-a stricat sfințenia acestei Taine! Cum ne-am depărtat de sfințenia Tainei acesteia, cât cerul de pământ!


Ca să vă dați seamă de aceasta, ascultați cu atenție care sunt cele unsprezece reguli canonice ale nunții creștine ortodoxe, după canoanele Bisericii lui Hristos.


1. Prima condiție sau rânduială canonică, și aici vorbim de cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, este să nu se ia neamuri în căsătorie.


Preotul bisericii este părintele întregului sat sau al parohiei. Voi, când o să vă căsătoriți fetele sau băieții, sunteți datori să vă duceți întâi la preot. Preotul trebuie să știe întâi și-ntâi câte nunți are în sat.


A vorbit un băiat cu o fată, dar trebuie să se ducă la preot. Dacă preotul are multe familii în comună, cum se întâmplă în multe locuri, și nu știe care-i rudă unul cu altul, poate pune pe ușa bisericii un anunț: „Vă rugăm pe toți enoriașii să ne comunicați, dacă acești doi tineri nu sunt rude!” Dacă enoriașii nu spun când știu, este păcatul lor.


Spița de rudenii și arborele genealogic al unei familii se împarte în cinci: Rudenii suitoare și coborâtoare, colaterale, din cuscrie, din dumnezeiescul Botez și din fii adoptivi.


Rudeniile suitoare sunt: tata, bunicul, străbunicul. Cele coborâtoare sunt: feciorul, nepotul, strănepotul și răs-strănepotul. Acest fel de rudenii nu se pot lua niciodată în căsătorie, pentru imposibilitate de vârstă.

Are dreptul răs-străbunicul să ia în căsătorie pe o răs-strănepoată, dar ea trebuie să fie de 16 ani, iar el de 100 de ani. Deci vă dați seama că nu se poate lua din cauza vârstei. Deci acestea nu se pot lua la infinit.


Rudenii colaterale, care fac cruce cu cele de sânge, cele suitoare și coborâtoare, adică: tata, băiatul (sora), vărul întâi, vărul al doilea și vărul al treilea. Tata cu mama sunt de gradul întâi; fratele cu sora de gradul al doilea și verii întâi sunt gradul al patrulea; verii al doilea sunt gradul al șaselea. Toți aceștia n-au voie să se ia în căsătorie unul cu altul. De abia verii al treilea se pot lua, care sunt gradul al optulea. Deci verii al treilea se pot lua în căsătorie.


Cine intră în această rudenie colaterală, iarăși intră în rudenie de sânge. Să țineți minte! Vă spune preotul din sat, dar, fiindcă ați venit pe aici, vă spun și eu.


Rudeniile din cuscrie, din două și trei neamuri în lături. Adică: un bărbat a fost căsătorit cu femeie, s-au încuscrit părinții femeii cu părinții lui. Sunt rudenii din două laturi. Dar dacă-i moare femeia și bărbatul ia altă femeie, au devenit trei neamuri în cuscrie, că s-a mai încuscrit cu părinții celei de-a doua femei. Aici se oprește căsătoria până la gradul cinci, la gradul șase dezleagă Sfinții Părinți.


Rudeniile din dumnezeiescul Botez. Acestea rudenii sunt oprite să se ia în căsătorie până la gradul șapte inclusiv.


Nașul, dacă a botezat un copil, băiatul acela, dacă a crescut, nu poate lua pe fiica nașului, iar nici pe fata fiului, nepoata de la fiu. De abia poate pe strănepoata nașului. Tot așa și dacă acest băiat al nașilor ar avea un băiat, nu poate lua pe fata nașului, ci numai pe nepoata nașului.


Apoi mare păcat fac preoții și creștinii aceia care pun nași mulți la nuntă, cum am auzit prin Bucovina, că au pus 40 de nași la o nuntă. Nebunie nemaipomenită! Toți se fac rudenii. Copiii lor nu se mai pot lua în veac în căsătorie.


Cine v-a învățat să puneți mulți nași la nuntă? Ca să iasă parale multe? Te duci în gheenă, în iad! Atât aveți voie, un naș să puneți; nașul cu soția lui (dacă sunt cununați religios). Atât! Un singur naș să se pune la nuntă. Vă arăt eu dogmele și canoanele Bisericii; eu sunt cu mâna pe Pidalion și pe pravilele bisericești.


Deci să nu se mai facă păcatul acesta! Și pe preotul care îngăduie aceasta, Biserica îl osândește. Știți voi cât de mare păcat este amestecarea rudeniilor din dumnezeiescul Botez? Este mai mare decât cel de sânge. Am să vă dau o pildă. Dacă s-ar ajunge la nebunia aceasta să păcătuiască tatăl cu fiica sa, îi oprește 20 de ani de Sfintele Taine. Iar dacă a trăit cu fina din botez, îl oprește 25 de ani, că este mai mare rudenia din botez decât cea de sânge, că este rudenie duhovnicească.


Trebuie să știți lucrul acesta, că vă băgați în gheenă, dacă vă puneți nași mulți și vă faceți rudenii și pe urmă copiii și nepoții voștri se iau în căsătorie. Voi răspundeți!

Rudenia din fii adoptivi. Ai luat un băiat, l-ai adoptat, l-ai trecut cu numele tău, el poartă numele tău în societate. Acela este al tău. Cum este băiatul tău, așa-i și acela înaintea lui Dumnezeu, după ce l-ai înfiat.


Deci copilul acela, dacă are o soră sau un frate, nu poate să ia pe un copil al dumitale sau dacă ar avea un nepot. Tocmai strănepotul lui poate să ia pe strănepoata dumitale, iarăși până la spița a patra. Trebuie să știți acestea, pentru că mult se încarcă bietul suflet.


Nunta celor care s-au luat din rudenii are numai două leacuri, grele amândouă, după Sfântul Vasile cel Mare: „Cine s-a încurcat cu rudenie în căsătorie, ori se desparte – chiar dacă ar avea copii, că-i desparte Biserica -, ori să trăiască ca frații în curăție până la moarte!”


Deci, de orice nuanță și spiță de rudenie este cineva, dacă pășește peste rudenii și se iau în căsătorie, se face incest și amestecare de sânge și este blestem și nenorocire pe ambele familii care s-au încuscrit, și pe tinerii care s-au luat în căsătorie.


2. A doua condiție canonică a nunții ortodoxe este să se învoiască tinerii; să se placă mirele și mireasa, băiatul și fata. Mare păcat și mare greșeală fac părinții care dau fata după cine nu-i place, sau obligă pe fecior să ia cutare fată, pentru că are avere multă, sau că-i frumoasă, sau cine știe ce alte condiții.

Acești părinți, care îndeamnă copiii să se căsătorească împotriva voinței lor, sunt niște ucigași care-i bagă în ispită, că ei numai de rușinea părinților se iau, la stăruința lor și apoi nu se plac și se despart. Și toate păcatele care urmează din această despărțire se datorează părinților care i-au îndemnat și cad pe umerii lor. Odată ce s-au învoit tinerii, este de la Dumnezeu.


3. Dar este și a treia rânduială a nunții canonice. Trebuie să se învoiască și părinții lor; atât ai băiatului, cât și ai fetei. Nu-i binecuvântarea lui Dumnezeu dacă tinerii se plac unul pe altul și părinții nu se împacă. Deci atunci nunta este Taină, când Dumnezeu le dă în gând și părinților și tinerilor să se învoiască la nuntă.


Atunci este nunta binecuvântată, când se învoiesc și tinerii și părinții, când fac tocmeală de bunăvoie între această cuscrie și între copiii lor.


4. A patra rânduială a nunții canonice. Tinerii să se căsătorească foarte devreme. După canoanele Bisericii, după învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur, trebuie să se căsătorească băiatul când este de 15 ani și fata când este de 13 ani.


Dar pentru ce aceasta? V-ați pus întrebarea? Iată de ce: Pentru ca să nu greșească până la căsătorie, să se ia spurcați. Că nunta-i cinstită, când amândoi sunt feciorelnici, și băiatul și fata. Biserica apără întotdeauna neprihănirea și curăția. Are mare grijă, nu cumva să se ia în căsătorie după ce-a căzut în păcat băiatul sau fata cu cineva. Că nu mai este „Doamne ajută” în căsătorie.


Iar dacă acum, după legile statului, s-a hotărât să fie fata de 16 ani, este bună și această rânduială. Că nu-i prea tânără, este numai potrivită. Și băiatul n-ar trebui să treacă de vârsta de 18 ani cel mult 20, dar să se păzească cu mare tărie până la căsătorie în feciorie, cum i-au făcut mamele lor.


5. A cincea rânduială a nunții canonice. Înainte de-a face nunta cu cel puțin o săptămână, trebuie să meargă la duhovnic pentru spovedanie părinții mirelui și ai miresei și cu feciorii lor, mirele și mireasa, să fie pregătiți pentru împărtășanie.


Dar să facă o spovedanie așa cum trebuie, scrisă, că spovedania este al doilea botez. S-o faci bine, spunând tot ce-ai făcut, de când erai mic copil și până a venit vremea să te însori sau să te măriți.


6. A șasea rânduială a nunții canonice. În ziua când are să fie nunta, trebuie să meargă la biserică mirele și cu mireasa, părinții băiatului, care se numesc socrii mari, și părinții fetei, adică socrii mici, să asculte cu mare evlavie și cu mare frică de Dumnezeu toată dumnezeiasca slujbă a Bisericii, Utrenia, Sfânta Liturghie, predica și toată rânduiala.


7. A șaptea rânduială a nunții canonice. În ziua când are să-i cunune, dacă preotul, la mărturisire, i-a găsit vrednici pe acești doi tineri, să le dea Sfânta Împărtășanie, adică să-i împărtășească cu Trupul și Sângele Domnului.

Ei în ziua nunții, primesc două taine, anume Împărtășania și Cununia.


8. A opta rânduială canonică a Bisericii lui Hristos pentru nunta cea adevărată, creștină este ca preotul duhovnic care i-a mărturisit pe acești tineri și cunoaște viața lor, dacă știe că, Doamne ferește, unul din ei a căzut în păcat până la cununie, mirele sau mireasa, n-are voie să-i pună cununia pe cap, pentru că face păcat de moarte.


Ce credeți dumneavoastră, că acea cununie se pune de fantezie, de mândrie; ca să ne vadă oamenii că ne încununează Biserica? Vai de capul tău, dacă te-a încununat fiind nevrednic, că spre osândă te-ai încununat!


Biserica lui Hristos, care este „stâlp și întărirea adevărului”, încununează numai pe cei feciorelnici, care și-au păzit fecioria până la nuntă, și băiatul și fata, cum i-a făcut mama lor. Numai acelora Biserica are voie să le facă această mare cinste de a le pune cununa pe cap, această cunună a biruinței asupra păcatului trupesc, asupra patimilor și a stricăciunii, că s-au luptat în viață cu post, cu rugăciune și cu înfrânare și s-au păzit să fie biserică a Duhului Sfânt, și se încununează pentru că a biruit păcatul!


Înainte vreme, când un stăpânitor sau un împărat câștiga o împărăție, având o oarecare biruință sau o mare bravură, era obiceiul să-l încununeze. Așa și la această taină. Biserica încununează pe cei biruitori, pe cei viteji, care s-au luptat până la cununie să țină fecioria neatinsă de păcatele trupești, spurcate.


Biserica, care-i trupul lui Hristos, stâlp și întărire a adevărului, nu încununează curvari și preacurvari, și numai oameni sfinți, care și-au păzit trupul și sufletul sfânt până la cununie.


Iar dacă preotul știe de la spovedanie că ori mirele ori mireasa a căzut în curvie, să nu-i pună cununia pe cap! Să i-o pună numai mirelui, dacă el a fost cinstit, sau numai miresei.


O, ce bine ar mai fi aceasta! Ar vedea toată biserica cine-i cu musca pe căciulă! Ar cunoaște toți cât de cinstit a fost, când va vedea pe mireasă cu cununia pe cap și pe mire nu, sau invers. Iar dacă amândoi au căzut, preotul n-are voie să le pună nici unuia cununia pe cap. Citiți pe Sfântul Ioan Gură de Aur (Omilia 9, la I Timotei) și pe Sfântul Nicodim Aghioritul (în „Hristoitia”, Cuvântul IV).


Preotul care pune cununia pe cap la oameni curvari, care au fost căzuți, sau la a doua nuntă, este sub canon. N-are voie! Face lucruri necanonice și neaprobate de Biserica lui Hristos.


Am auzit că acum se pune cununia și la a doua nuntă la unii. Cine te-a învățat? Cine îți dă voie să faci aceasta?


Sunt unii care au pretenția să le pună cununia pe cap după ce s-au săturat, bărbații de femei și femeile de bărbați. Nu mai ai de ce să-i pui cunună! Poate să fie spovediți de o sută de ori, dacă a căzut, este căzut; nu mai este feciorelnic.


Dacă-i spovedit, este oprit șapte ani de împărtășanie. Să facă canon, dar nu să-i pună cununia pe cap. Numai la prima cununie și dacă sunt feciorelnici are voie să le pună cununia pe cap.


9. A noua rânduială a nunții canonice. Nunta nu se face cu lăutari, Doamne ferește! Îl pui pe dracul să cânte la taina lui Hristos? Taină este nunta!


Citiți canonul 117 al Soborului din Cartagina și alte canoane, care osândesc pe creștinii care fac nunți cu lăutari. Și zice acolo, că dacă cineva a pus lăutari la nuntă, preotul să nu stea la nunta aceea, imediat să plece, pentru că nu se poate împăca lucrarea lui Veliar (diavolul) cu a lui Hristos!


Dacă eu ți-aș citi molitfa de spovedanie (când îl spovedesc pe om, el săracul începe să-și spună păcatele) și tocmai atunci ar veni unul cu cobza lângă tine, acolo, când te spovedești, ce-ai zice: „Uite, măi, dracul nici aici la spovedanie nu mă lasă!”


Taină este spovedania, Taină este și nunta. Ce pui pe dracul să cânte la taina lui Hristos? Cine te-a învățat? Care-s lăutarii nunții? Știți voi? Dascălii bisericii și coriștii. Nu dau voie canoanele Bisericii ca nunta să se facă cu lăutari.


Preotul, după ce i-a cununat pe tineri și a terminat Sfânta Liturghie, dacă este invitat la nuntă, la masa de cununie, să vină. Mirele și mireasa, de la biserică până acasă, merg cu cununiile pe cap.


Unde se pune masa de cununie, mirele să stea în dreapta preotului cu socrii mari și mireasa în stânga cu socrii mici. La masa de cununie trebuie să se servească numai trei feluri de bucate și trei pahare de vin, mai mult nimic, iar în timpul acesta preotul trebuie să dea poruncă dascălilor și coriștilor să cânte rânduielile de la nuntă și alte slave potrivite de la slujbele bisericești, care se cuvin la această sfântă și mare Taină a nunții.


Acolo dascălul zice Tatăl nostru, preotul binecuvintează masa de cununie, cum ați văzut că facem noi la mănăstire, și stau la masă.


Am zis trei pahare de vin, dar nu cumva paharul să-l faci de jumătate de litru și să zică că-s trei! Iată Sfântul Teodor Studitul arată cât de mare să fie paharul la nuntă și chiar pentru toți cei ce beau vin: „Iar paharul să nu ia mai mult de patru uncii”. Deci un pahar de vin la nuntă să aibă 32 de grame. Oleacă mai mare ca unul de rachiu.

Atât ai voie să iei la nuntă, trei pahare de câte 32 de grame, adică abia 96 de grame. Trei pahare care le iei la nuntă nu au voie să aibă mai mult de 100 de grame de vin.


Asta-i beția de la nuntă. Că nunta-i taină, nu-i balamuc și teatru drăcesc, unde să se îmbete și să se taie cu cuțitele ca nebunii și unde se fac cele mai mari desfrâuri și răutăți și bătăi și înjurături. Aceea nu-i nuntă, ci teatru. Și mai rău decât teatru este. Pentru că este teatru drăcesc, că și bate satana joc de dânșii, că în loc de taină sfântă o fac prăvălia satanei!


Un fel de bucate și un pahar de vin. Preotul, după primul fel de bucate, ia paharul, îl blagoslovește și urează întâi la mire și mireasă căsnicie fericită, copii cuminți, sănătate, ferire de primejdii de boli, de scârbe, de ură, de răutate și să trăiască socrii mari, socrii mici și nunii mari care au cununat și toți cei care stau la masă.


Pe urmă, din acest pahar, mai întâi gustă preotul, apoi gustă mirele și mireasa; că preotul este împărtășit cu Preacuratele Taine și ei sunt împărtășiți.


După aceea se servește al doilea pahar de vin. La al treilea pahar, preotul ține o predică scurtă și cântă axionul Maicii Domnului și apoi mulțumirea.


După ce s-au ridicat de la masă, dascălul zice rugăciunea de mulțumire, preotul binecuvintează rămășițele și fărâmiturile, ia un pahar de vin, îl închină în cinstea mirelui și a miresei și a socrilor mari și mici și le urează căsătorie fericită, spor, sănătate, copii cuminți și sănătoși.


Dacă sunt mai multe nunți, de aici preotul merge și acolo. Deci a noua condiție, nunta să se facă fără lăutari.


10. A zecea rânduială a nunții canonice. Dacă mirele și mireasa n-au avut impedimente și le-a dat voie să se împărtășească cu Sfintele și Preacuratele Taine, carnea lor și sângele lor s-au amestecat cu Carnea și Sângele lui Iisus Hristos, că Preacuratele Taine sunt cu adevărat Trupul și Sângele Domnului; și fiindcă au primit în ziua nunții două taine, și Cununia și Sfânta Împărtășanie, n-au voie să se împreuneze unul cu altul trei zile și trei nopți după nuntă, dacă vor să le meargă bine toată viața lor și să fie adevărați creștini.


Mirele, pentru pază, trebuie să doarmă în cămară cu tatăl său, așa spune cartea, și mireasa cu mama ei, și pe urmă sunt liberi să se împreuneze pentru naștere de copii și înmulțirea neamului omenesc, cum a rânduit Dumnezeu la Facere, când a zis: Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți.


11. A unsprezecea rânduială a nunții. Voi credeți că nunta-i cioaca-cioaca și troaca-troaca, ca porcii? Ehei… Taină-i nunta. Cinstită este nunta și patul neîntinat și Hristos pe amândouă le-a binecuvântat, zice marele Apostol Pavel. Toată viața creștinul, de când se cunună și până la moarte, n-are voie să se împreuneze cu soția lui decât numai marțea și joia, dacă nu-i post și dacă nu-i sărbătoare atunci.


Și doctorii de azi, după știință, arată că cei mai sănătoși copii devin din aceasta că bărbatul să nu aibă contact cu soția decât de două ori pe săptămână. Chiar și știința vine în ajutorul Bisericii și adeverește acest lucru, cei ce se împreună prea des slăbesc puterea și vigoarea copiilor și devin, pentru plăcerile lor, anormali.


Lunea se ține curăția pentru sfinții îngeri păzitori și pentru sănătate. Miercurea și vinerea pentru preasfintele și înfricoșatele patimi ale Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, fiindcă miercuri L-a vândut și vineri L-a răstignit și a curs preascumpul Său Sânge și a udat Crucea pe Muntele Golgotei pentru păcatele noastre, Cel ce a făcut cerul și pământul.


Sâmbăta se ține curăția pentru cinstea Maicii Domnului și pomenirea răposaților noștri, iar Duminica pentru preasfânta și slăvita Înviere a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, prin care s-a mântuit tot neamul omenesc.


Iar marțea și joia sunt lăsate pentru împreunarea soțului cu soția, de când începe ziua, de la miezul nopții. Deci de luni seara de la miezul nopții este dezlegare până marți noaptea la miezul nopții. Tot așa și joi.


Deci pentru înmulțirea neamului omenesc, pentru întărirea societății umane, pentru natalitatea cinstită a poporului nostru să se țină cont și de hotărârea Bisericii și a doctrinelor, care spun că numai de două ori pe săptămână bărbatul să aibă contact cu femeia, și numai pentru naștere de copii.


Aceasta-i rânduiala a unsprezecea canonică a nunții.


– Acum vă întreb pe voi, se mai fac astăzi nunți de acestea?


– Nu, părinte!


– Știu și eu că nu! De aceea vă scoateți ochii, de aceea vă îmbolnăviți, de aceea divorțați, de aceea face unul la dreapta și altul la stânga; de aceea unul se duce la alte femei, și femeia la alți bărbați și bătăi și stres și beții și urgii și moarte!


V-am spus la început că nunta este rădăcina firii omenești și dacă rădăcina a pornit prost și-i sălbatică și stricată – că s-au luat doi care sunt sătui, femeia de bărbat și bărbatul de femeie -, de la început rele sunt și ramurile. Să nu așteptați fericire în căsătorie sau liniște sau împăcare sau avere sau cinste, ci blestem, sfadă, sărăcie, boală și toate răutățile care vin din necinstirea Tainei Nunții.


Nunta aceea este numai de formă! Rădăcina este blestemată și stricată, că-i rădăcină de preacurvari, nu rădăcină de oameni sfinți și feciorelnici. De aceea se strică toată societatea și toate familiile, din cauză că nu se ține rânduiala lui Hristos la nunți. Iar nunta, în loc să fie taină mare, cum zice marele Apostol Pavel, este o amărăciune și o sălbăticie a firii omenești.


Care din creștini au frica lui Dumnezeu și vor auzi aceste cuvinte și vor păzi cu sfințenie aceste rânduieli canonice lăsate de Biserica lui Hristos, aceia vor avea cei mai fericiți copii pe lume, cei mai sănătoși, cei mai cuminți, cei mai talentați și, totodată, această familie va avea cinste și de la oameni și de la Dumnezeu și va fi pildă de urmat în familie, în societate, în țară și oriunde.


Copiii aceștia sunt înzestrați de Dumnezeu cu toate darurile, pentru că au venit pe lume pe calea pe care a lăsat-o Dumnezeu.


Am câteva familii care se spovedesc la mine și au făcut nunta exact după rânduiala Bisericii și mai sunt și altele în țară.


Să vă ajute Dumnezeu să țineți cu mare tărie la aceste rânduieli, dacă vreți să fiți creștini buni, cetățeni buni ai țării și oameni de mare folos ai Bisericii lui Hristos. Prin acești oameni, dacă se vor respecta aceste reguli, va trăi și țara, va trăi și Biserica, și Duhul lui Dumnezeu le va fi în ajutor în veacul de acum și în cel viitor. Amin.


Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 7

Distribuie