Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

O poveste foarte înfricoșătoare din viața Sfântului Eftimie cel Mare

Distribuie

În Mânăstirea Sfântului Eftimie din Palestina era un călugăr de la Roma cu numele Emilian. Acest călugăr, din tinerețile lui, avea viață cu fapte bune şi curat la trup, foarte cumsecade și înțelept.

Pe acest frate monah l-a pizmuit diavolul și într-o Duminică i-a dat mare război trupesc, și nemaiputând răbda ispita, primea in mintea lui acele gânduri spurcate și se invoia îndulcindu-se de ele.

Când s-a dus noaptea in Biserică pentru a citi Utrenia, Sfântul Eftimie s-a întâmplat să fie lângă acel frate care avea războiul trupesc şi simțea că ieşea mare putoare de la acel frate.

Sfântul Eftimie a înțeles ispita vrăşmaşului şi certându-l pe duhul cel necurat, l-a aruncat pe acel frate la pământ, duşmanul omenirii muncindu-l. Şi el, văitându-se și plângând, scotea spume din gură.

Atunci Sfântul a poruncit să aducă lumină, că era noapte și întuneric, și zise către ceilalți părinți: «Vedeți, fraților, pe acesta care are fapte bune și curat din tinerețile lui, îl vedeți cum se tăvălește acum pe pământ la picioarele noastre, vedere jalnică și de plâns, numai că a primit gândurile cele spurcate în mintea lui. Deci, să ia seama bine fiecare și să se împotrivească gândurilor celor spurcate şi să le izgonească din mintea lui, chiar de la început, când nu au mare putere. Iar dacă le primim cu bună plăcere, indulcindu-ne, măcar că nu ne apropiem de trupul altuia, dar cu sufletul am curvit, după cum zice la Sfânta Evanghelie, şi ca cei preacurvari ne vom osândi în ziua aceea a Judecății, când cele ascunse şi cele nepricepute se vor descoperi.”

Distribuie