mie. oct. 28th, 2020

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

O poveste reală din Sfântul Munte, pentru întărirea noastră duhovnicească

Un călugăr cu viață aleasă, fiind paralizat de mulți ani, începuse a se ruga lui Dumnezeu, ori să moară, ori să se facă sănătos, nemaiputând suferi acea boală chinuitoare. Așa rugându-se, a venit la el un înger al Domnului și i-a zis:

„Dumnezeu voiește să te curățe pe tine de păcatele tale ca fierul prin foc, spre a te duce pe tine în raiul desfătării, că nu este altă cale spre Mântuitorul decât calea Crucii care se face prin suferințe. Deci dacă vrei să te cureți de greșelile tale trebuie să mai zaci un an pe pământ sau să stai trei ceasuri în iad”.

Călugărul bolnav a început a cugeta. Încă un an de suferință pe pământ? Mai bine să stau trei ceasuri în gheenă! Atunci îngerul, cu iuțeala fulgerului îi duse sufletul său în chinurile iadului și plecă, zicând aceste cuvinte mângâietoare: „După trei ore voi veni la tine să te caut!”

Întunecimea aceea cumplită, suspinările sfâșietoare ale păcătoșilor care se chinuiau în gheenă și fețele înfricoșate ale diavolilor au adus asupra călugărului urgisit o groază și o durere nespusă. Pretutindeni nu vedea și nu auzea decât suferințe, lacrimi și vaiete îngrozitoare! Doar ochii arzători ai diavolilor luceau în întunericul fără margini al iadului.

Atunci chinuitul călugăr a început a plânge și a striga, însă nimeni nu răspundea la strigătele sale. Lui i se părea că de când a sosit acolo trecuseră sute de ani de suferință și aștepta cu nerăbdare să apară îngerul Domnului să-l scoată. Însă îngerul nu venea.

Toți păcătoșii închiși în gheenă nu erau ocupați decât de moartea lor prea amară și groaznică și de propria lor muncă, iar grozavii diavoli, în bucuria lor infernală, își băteau joc de suferințele păcătoșilor.
  În sfârșit, îngerul cu un zâmbet de lumină, se apropie de chinuitul călugăr și-l întreabă: „Cum te afli, frate?”

Răspunde călugărul: „Niciodată nu aș fi crezut că gura unui înger poate minți! Oare nu mi-ai spus că ai să mă scoți de aici după trei ore? Și iată, au trecut sute de ani în aceste suferințe groaznice! A răspuns îngerul cu fața luminată: „O oră a trecut, de când te-am părăsit și mai ai încă două ore de stat aici!”

„Două ore? strigă călugărul chinuit, cu mare groază. Este oare cu putință să fi trecut o oră? Dar nu mai pot suporta aceste munci cumplite! De se poate face voia Preamilostivului Dumnezeu, te rog scoate-mă de aici. Voiesc mai bine să sufăr pe pământ ani, secole chiar până la a doua venire a Domnului, dar scapă-mă de aici! Fie-ți milă de mine!” Zise îngerul: „Dumnezeu, fiind Părintele îndurărilor și a toată mângâierea, arată bunătatea Sa asupra ta. Dar tu trebuie să-ți aduci aminte de acum înainte cât de grele și de mari sunt muncile gheenei; iar chinurile de pe pământ, oricât de groaznice ar fi, sunt numai umbră față de cele veșnice ale iadului…”

Iată dragilor cum ne cercetează Dumnezeu și va continua să ne cerceteze, în o mie și unul de feluri pană în ziua în care Se va înfățișă înaintea noastră în toată măreția Lui! Noi cei care dorim mântuirea sufletului, suntem datori să fim gata să suferim cu dragoste și cu răbdare toate necazurile, scârbele și durerile vieții îngăduite de Dumnezeu! Grea este crucea suferinței aici pe pământ, însă ne este de mare folos! Dreptul Iov zice: “O luptă este viața omului pe pământ” (Iov 7, 1).

Sfântul Apostol Pavel zice: „În această luptă mare, aveți nevoie de răbdare” (Evrei 12, 2-7). Iar Mântuitorul nostru Iisus Hristos, zice: “Întru răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre” (Luca 21, 19).
 Să acceptăm cu seninătate și mulțumire toate, ca din mâna lui Dumnezeu! Atâta timp cât bolile ne sunt folositoare Dumnezeu le lasă peste noi! Știe Dumnezeu cum să ne salveze din ghearele iadului! Răbdare iubiților, răbdare și iar răbdare!