Oricât ai căuta odihna și mângâierea în această lume trecătoare, n-o vei găsi. Pacea și mângâierea poate să o dea sufletului numai Domnul, cu harul Său, cum El Însuși a spus: „Pace vă las vouă, pacea Mea v-o dau; nu precum v-o dă lumea v-o dau Eu” (Ioan 14, 27).
Gândește-te unde și în care desfătare pământească vei găsi pacea și odihna? Unde vei afla liniștea lăuntrică și bucuria totală? Nu cumva în slava lumească? Dar astăzi ești cinstit și mâine te vor necinsti. „Toată slava omului e ca floarea ierbii; iarba s-a uscat, floarea s-a scuturat” (Isaia 40, 6-7). Nu cumva în bogăție? Aceasta nu numai că nu-ți dăruiește pace și odihnă, ci, dimpotrivă, multe griji, neliniști și nesiguranță, zi și noapte. Oamenii te invidiază și te urăsc, iar tu iarăși nu vei fi mulțumit pentru câte ai. Vei vrea să agonisești din ce în ce mai multe, uitând că nimic din bogăția ta nu-ți va rămâne.
Zice bogatul: „Am aflat odihna și acum voi mânca din bunătățile mele. Dar nu bagă de seamă că vremea va curge și, lăsând totul altora, va muri.” (Înțelepciunea lui Isus 11, 19). „Precum a ieșit gol, din pântecele maicii sale, așa se va întoarce, precum a și venit, și din osteneala lui nu va primi nimic pe care să-l ducă în mână… cum a venit, așa se și duce; ce câștig are el din aceea că s-a ostenit în vânt?” (Ecclesiastul 5, 14-15).
Nu uita încă faptul că bogăția devine pricină a multe căderi și păcate de moarte, cum spune și Apostolul: „Dar cei ce vor să se îmbogățească, aceia cad în ispită și în cursă și în multe pofte nebunești și vătămătoare, care-i cufundă pe oameni în ruină și-n pierzare” (I Timotei 6, 9). Din acest motiv și Domnul a rostit odată cu durere: „Cei ce au bogății, cât de greu vor intra ei în împărăția lui Dumnezeu!… Mai lesne îi este camilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în împărăția lui Dumnezeu!” (Marcu 10; 23, 25). Ce alegi așadar? Bogăția trecătoare sau împărăția lui Dumnezeu?
Dar nu cumva vei afla liniște și odihnă în plăcerea trupească? Nici acolo nu există. Păcatul trupesc — știi bine cum e dacă l-ai încercat — este însoțit de amărăciune interioară, împovărare sufletească, mustrare a cugetului. Și când sufletul devine nesimțitor, atunci urmează părăsirea totală de către Dumnezeu și înrobirea definitivă în iubirea de plăceri. Nici o altă patimă nu-l înrobește pe om mai tare și mai încrâncenat decât aceasta. Și după ce îl înrobește, naște în el nenumărate alte rele: întărirea inimii, nesimțirea, moleșeala, hula, mânia, iar la urmă și totala necredință. Cuvântul lui Dumnezeu nu emoționează inimile iubitorilor de plăceri, întrucât spinii patimii înăbușă orice sămânță bună care cade în ea: „…iar cea căzută între spini sunt cei care aud, dar umblând cu grijile și cu bogăția și cu plăcerile vieții, se înăbușă și nu rodesc” (Luca 8, 14), explică Domnul în parabola semințelor.
Așadar? Dacă în slava oamenilor nu există odihnă, dacă în bogăție nu există odihnă, dacă în plăceri trupești nu există odihnă, atunci unde ne vom odihni? Să-l ascultăm pe psalmist: „Omul trece ca un chip în oglindă, vai, în zadar se tulbură;… Și acum, cine este tăria mea de a-ndura? Oare nu Domnul?” (Psalmi 38, 6-7).
Nădejdea ta, așteptarea ta, bucuria ta, odihna ta veșnică este Domnul. Preamilostivul și Îndurătorul, preabunul și iubitorul de oameni, Dumnezeul păcii, Dumnezeul care ascultă cerințele oamenilor, Mirele sufletului tău, care Îl cheamă cu dorire: „Vezi tu, iubito, cât ești de frumoasă? Frumoasă-mi ești… o, vino, vino din Liban, mireasă” (Cântarea Cântărilor 4; 1, 8).
Păstrează, frate, în inima ta și cuvintele pe care Domnul i le-a adresat Martei celei silitoare: „Marto, Marto, te-ngrijești și pentru multe te silești, ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună și-a ales-o, care nu i se va lua” (Luca 10, 41, 42). Lasă și tu grijile lumești. Stai cu smerenie „la picioarele lui Iisus” și odihnește-ți sufletul cu mângâierea dumnezeieștii Lui prezențe. Aceasta îți e de-ajuns. Există bogăție mai mare? Există slavă mai mare? Există plăcere mai mare?
Sfântul Dimitrie al Rostovului; Abecedar duhovnicesc
[…] 8: Niciunul dintre ei nu ne poate da pacea lui Hristos. De aici misiunea pe care El ne-a dat-o: Mergeți în lume și spuneți vestea cea bună. Celelalte […]