Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Omul contemporan și așa-zisele probleme psihologice

Distribuie

Așa-numitele probleme psihologice ale omului contemporan sunt în esență probleme psihologice

Fericitul Părinte Sofronie din Essex spunea: „Să nu aveți încredere exagerată în cultura înaltă pe care a dobândit-o lumea. Civilizația în care trăim este cultura căderii„, deci cultura omului contemporan este o cultură a căderii și a patimilor. Înrobirea față de materie și față de senzualitate a adus tristețea și deznădejdea.

Fericitul Părinte Sofronie Saharov observă: „Deznădejdea este pierderea conștiinței că Dumnezeu vrea să ne dăruiască viață veșnică. Lumea trăiește în deznădejde. Oamenii s-au osândit pe ei înșiși la moarte. Trebuie să ne luptăm corp la corp cu akedia”.

Conform Sfântului Ioan Scărarul: „Akedia înseamnă paralizarea sufletului și atragerea minții, lenevire și nepăsare față de nevoință, ură față de făgăduințele mănăstirești. Mai este cea care îi fericește pe oamenii lumești, care-L osândește pe Dumnezeu că nu este milostiv și iubitor de oameni, cea care aduce slăbiciune în ceasul psalmodiei și neputință în ceasul rugăciunii”.

Tihna trupească și satisfacerea neînfrânată a patimilor a adus necazul, lenevirea și revărsarea deznădejdii pentru omul contemporan. Bogăția și traiul bun n-au diminuat așa-numitele probleme psihologice, ci le-au sporit.

Sfântul Părinte Paisie ne spune că: „Oamenii se chinuiesc și din cauza bogăției, pentru că bunurile materiale nu-i satisfac și înseamnă un chin îndoit. Știu oameni bogați care au de toate, dar nu au copii și se chinuiesc. Ei simt o povară când dorm, simt o povară să pășească, sunt chinuiți de toate. «Bine, i-am spus cuiva, de vreme ce ai timp liber, împlinește lucrurile duhovnicești: citește un ceas rugăciuni, lecturează puțin din Evanghelie.» «Nu pot, mi-a răspuns el.» «Fă un bine, mergi la un spital și vizitează-l pe un bolnav.» «Cum să mă duc până acolo? Și care este folosul?» «Du-te să-l ajuți pe un  sărac din vecinătate!» Nu-l mulțumește nici lucrarea aceasta. Vă dați seama? Să aibă timp liber, să aibă o grămadă de case, să aibă toate bunătățile și să se chinuiască! Știți câți astfel de oameni există? Și se chinuiesc până când își strivesc mintea. Lucru înfricoșător! Și dacă se întâmplă să nu lucreze, ci au venituri din moșteniri, sunt oamenii cei mai chinuiți, în timp ce dacă au cel puțin un serviciu este mai bine”.

Deznădejdea și sinuciderea, din pricina lipsei de bucurii adevărate și a golului sufletesc, tind să  devină o modă.

Prin intermediul reprezentanților ei vestiți, lumea  contemporană propovăduiește că nu există fericire. De curând, un mare scriitor a declarat: „Nu cred în fericire, cred doar în neliniște. Cei care zic că sunt fericiți în viața aceasta sunt imbecili… fericirea adevărată este neliniștea„.

Dacă neliniștea este fericirea, atunci întreaga lume ar trebui să plutească în marea fericirii, de vreme ce neliniștea, angoasa și tulburarea sunt trăsăturile celor mai mulți oameni contemporani. Dimpotrivă, însă, fericirea adevărată cu greu se întâlnește astăzi, ca să nu spunem că este aproape inexistentă, în special la cei de vârstă tânără.

Trăim într-o lume care îmbătrânește sufletele. Îmbătrânirea sufletului provoacă și îmbătrânirea trupului.

Cine dorește să aparțină acestei lumi, se chinuiește și în final, moare. Trăind conform rânduielilor lumești, supunându-se patimilor care alcătuiesc numim „lume” (iubirea de plăceri, iubirea de slavă, iubirea de arginți), omul trăiește în chip silit și urmările patimilor care sunt tristețea, depresia, necazul, îmbătrânirea, moartea sufletească.

Sava Aghioritul; Patimi și depresie

Distribuie