Distribuie

Să vorbim puțin despre starea nefericită în care se află încuiate multe suflete, ce se plâng încontinuu de multa lor nefericire și de faptul că nu le merge nimic, că toate le sunt împotrivă și că ar merita mai mult, și îl acuză pe Dumnezeu că nu le dăruiește și lor ceea ce le dăruiește și altora.

Acesta este păcatul cârtirii care își are rădăcină în preablestemata și preanebuneasca mândrie de care suferă aproape tot omul ce trăiește pe acest pământ. Omul mândru nu realizează că el a greșit înaintea lui Dumnezeu, el tot consideră că fața lui este curată, și că nu are nici o pată. Este plin de complexe și de stări confuze în interior, fiind practic înlocuit, sau posedat de aceste dorințe, care pur și simplu îl substituie, nemaifiind el însuși stăpân pe ceea ce zice și pe ceea ce face.

Mulți consideră că dacă omul își acceptă starea de cădere și vinovăție, și și-o asumă intră în stări patologice, însă nu este așa. Omul recunoscându-și starea abia atunci face primul pas spre vindecare, prin recunoașterea ei și prin primirea acestei pedepse sau acestui canon al suferinței pe pământ, începe să se vindece lăsându-se pur și simplu în mâinile lui Dumnezeu.

Stă în mâinile noastre să ne eliberăm din acest iad unde am intrat prin felul nostru de a trăi, felul nostru de a percepe lumea, de a ne supune tendințelor ei și tuturor influențelor acestora: internetul, telefonia mobilă cu toate mizeriile, chiar Facebook unde omul este obligat să zâmbească și să se arate frumos, exact ceea ce nu este. Pe dinafară vopsit gardul, pe dinăuntru leopardul.

Omul nu mai trăiește așa cum este el autentic, ci a ajuns să trăiască o minciună, o viață falsă. Această stare bolnăvicioasă în care ne aflăm se vindecă prin binecuvântata și preaminunata și luminata smerită cugetare.

Omul iritat, omul mâhnit și bolnăvicios niciodată nu își va afla pacea. Întotdeauna va avea aceste complexe de inferioritate din cauza mândriei care îl chinuiește și care nu-l lasă să fie ceea ce este el. Întotdeauna va umbla de colo colo pe străzi, se va apuca de băutură, sau pote de droguri, sau orice altceva. Va intra într-un păienjeniș din care nu va mai putea ieși, într-un cerc vicios și toate gândurile lui, toate sentimentele lui, toate complexele lui de inferioritate îl vor chinui și îl vor face din ce în ce mai depresiv.

Este foarte greu să se iasă din aceste stări. Omul ajunge și începe, și păcătuiește chiar, și se potrivește lui Dumnezeu și caută și săracul în disperarea lui și nu știe ce să mai facă , singura metodă de a se tămădui nu este numai printr-o spovedanie și un mers superficial la biserică ci printr-o căutare profundă a lui Dumnezeu și printr-o pocăință sinceră și o împăcare astfel cu El.

Distribuie
Un comentariu la „Omul nu mai trăiește așa cum este el autentic, ci a ajuns să trăiască o minciună, o viață falsă”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *