Domnul îl primește
Distribuie

Azi-mâine vine moartea. Când vom închide ochii ni se va închide și ușa milostivirii lui Dumnezeu, dacă nu ne vom îngriji să intrăm prin ea mai înainte de a muri. Și atunci ce va fi? — O! Necazul de atunci nici nu poate fi povestit în cuvinte! Deci, nu mai amâna! Iată că se apropie vremea bineprimită a sfântului post. De acum hotărăște-te să te folosești de el spre mântuire și să te pregătești pentru aceasta. Scutură și întărâtă în fel și chip râvna pentru mântuire, care a adormit în tine, folosind toate mijloacele care au fost lăsate libertății tale de către harul atoateorânduitor al lui Dumnezeu.

Iar Domnul e aproape! El așteaptă numai să spui: „sculându-mă, voi merge”! Și mai înainte de a te apropia tu de El, El te va întâmpina și te va cuprinde în brațele părintești ale iubirii Sale. Uită-te câți robi care Îi slujesc locuiesc deja în casa Lui! Și între ei câți nu sunt care au căzut în același chip ca tine! Privește: uite-o pe Magdalena, uite-l și pe Zaheu, uite-o și pe Maria Egipteanca, uite-o pe Pelaghia și uite-i și pe ceilalți, cărora nici nu este număr. Deci, nu te deznădăjdui nici tu; însă nici nu întârzia. Nu va mai pomeni fărădelegile tale Domnul, și de bucuria întoarcerii tale, care va veseli tot cerul, îți va da înapoi tot ce ai pierdut.

Știi și tu toate lucrurile acestea. Ai cunoscut deja dulceața întoarcerii, ușurința ei și roadele ei mângâietoare. Ai avut nefericirea să cazi din nou? Grăbește-te să te fericești cu o nouă ridicare. Oricât ar cădea cineva, Domnul îl primește cu dragoste atunci când se ridică. Dar dacă omul se aruncă în noroiul păcatelor și se leagă cu plăcere de această soartă, îl va arunca, îl va lepăda și Domnul — și cine știe dacă Își va mai aminti de el vreodată? Deci, trezește aducerea-aminte de tine a lui Dumnezeu prin grija ta de a te ridica: și El va veni, și te va ridica chiar El; îți va da mâna Sa cea atotputernică și te va scoate din adâncul în care te cufunzi. Nu amâna prilejul să te folosești de măsura îndelungii răbdări a lui Dumnezeu ce a rămas încă pentru tine, și întrebuințează toate mijloacele ca să te însuflețești spre osteneala pocăinței. Adună împrejurul inimii tale toate adevărurile care te pot îmboldi la pocăință — și din cer și de pe pământ, și de acum și din viitor — ca să te ridici în cele din urmă până la hotărârea de a spune: „sculându-mă, voi merge”! Și apoi scoală-te și mergi! Mergi la Părintele Ceresc, Care te așteaptă — și nu numai că te așteaptă, ci te și caută, și se îngrijește în fel și chip ca să te întorci, arătându-Se gata să fie Ajutătorul Tău în această lucrare ostenicioasă și hotărâtoare pentru tine.

Acest lucru să ni-l dorim și noi acum unii altora, fiecare în ce cădere — mai mare sau mai mică — s-ar afla; să ni-l dorim unii altora și să ne îndemnăm unii pe alții ca să ne întoarcem la Tatăl nu câte unul, ci toți odată, și să devenim una cu El, și cu toată casa Lui, și cu toată Împărăția celor care sunt mântuiți, fericiți, și vor rămâne fericiți în veci. Amin.

Sfântul Teofan Zăvorâtul; Pregătirea pentru spovedanie și pentru Sfânta Împărtășanie – predici la Triod

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *