Dumnezeiescul părinte Efrem Sirul zice așa: Nu mă aruncați în negrijă, frații mei, pentru păcatele cu gândul, că ar fi mici? Nu-s mici! Hristos, Înțelepciunea și Cuvântul lui Dumnezeu, ne-a arătat și a socotit preacurvie întru poftă de femeie și ucidere întru ură de frate. Și acelea se fac cu gândul. Iată, mă fac ucigaș și preacurvar în toată ziua. Și apoi, câtă pocăință îmi trebuie? Numai ai gândit cu patimă asupra femeii și te-ai făcut preacurvar.
Numai ai gândit cu ură asupra fratelui și te-ai făcut ucigaș. Foarte gingașă este mântuirea noastră, dacă nu vom băga de seamă. Pentru că, gândurile sunt rădăcini ale faptelor. Dacă nu scoatem păcatul din minte atunci când ne lovește și nu îl mărturisim și nu ne căim de dânsul, el ajunge să se întărească asupra noastă, ajunge să fie statornic, să cuprindă inima noastră cu ură și răutate și atunci nu vedem pe nimeni bine. Pe toți îi vedem negri. Dar nu sunt negri ei, e neagră inima noastră.
Legea Darului, sau a Harului, când a venit, a scos păcatul din rădăcină, nu a venit să cosească păcatul pe deasupra, cum dăm cu coasa și rădăcina rămâne.
Așa a fost Legea Veche: să nu furi, să nu desfrânezi, să nu ucizi, să nu fii mărturie mincinoasă… Legea Veche oprea păcatul din lucrare.
Legea Harului, când vine, scoate păcatul din rădăcină, că pofta-i rădăcina păcatului. Să nu poftești femeia aproapelui… , cum spune porunca a zecea, că ești preacurvar. Și atunci smulgi păcatul din rădăcină! Că de la poftă vine păcatul. Scoate buruiana de unde pornește ea! Și cu cât Legea Harului este mai desăvârșită, cu atât trezvia atenției trebuie să dea seamă omului să-și păzească mintea. Că omului i se pare că este curat, dacă n-a făcut păcatul cu lucrul. Cea mai mare înșelare este asta! Că tocmai atunci suntem în cel mai greu păcat, adică în nesimțire, după Sfântul Maxim.
Când nu avem simțirea păcatului, suntem în cel mai greu păcat; că atunci mintea noastră-i oarbă, iar nesimțirea este moartea minții. Mintea nu simte păcatul și omorârea sufletului, mai înainte de moartea trupului. Și nesimțirea se naște și ea tot din iubirea de sine. N-am avut timp să vă spun și toate fiicele ei, așa cât le mai țin minte…
Ilie Cleopa; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 1