mar. apr. 20th, 2021

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Păcătoasa Taisia s-a mântuit într-o zi

Începutul niciodată nu se încununează, ci sfârșitul. Unei tinere fecioare, cu numele Taisia, i-au murit părinții și a rămas sărmană. Ea și-a făcut casa ei gazdă de străini și primea pe mulți Părinți ai Schitului. Multă vreme a primit ea pe străini și odihnit și pe Părinți.

După o vreme a cheltuit tot ce avea și a început a fi lipsită. Niște oameni răzvrătiți s-au lipit de dânsa și au schimbat-o din socoteala ei cea bună. A început apoi a petrecere rău, încât a ajuns ea să și curvească.

Auzind despre aceasta Părinții, s-au mâhnit foarte tare. Poftind Părinții pe Avva Ioan Colov la îndreptarea ei, i-au zis: "Am auzit pentru sora aceea că petrece rău. Ea când putea și-a arătat dragostea ei către noi, acum să arătăm și noi dragostea către dânsa și s-o ajutăm. Ostenește-te deci, și mergi la dânsa și după înțelepciunea ce ți-a dat-o Dumnezeu, iconomisește cele pentru dânsa".

Avva Ioan plecând, a sosit la dânsa și a zis bătrânei portărese: "Spune stăpânei tale că am venit eu". Ea atunci l-a izgonit, zicându-i: "Voi din început ați mâncat avere ei rămasă de la părinți, și acum iată că este săracă".

Avva Ioan, i-a zis: "Spune-i că am să o folosesc foarte mult". Slugile ei zâmbind îi zise lui: "Dar ce ai să-i dai că voiești să te întâlnești cu dânsa?" El le răspunse, zicând: "De ce vreți să știți ce vrea să-i dau ei?"

Bătrâna s-a suit și a spus Taisiei pentru dânsul. Tânăra i-a zis ei: "Acești călugări pururea umblă pe lângă Marea Roșie și găsesc mărgăritare". Apoi îndată împodobindu-se a zis să îl aducă la dânsa.

După ce s-a suit, apucând ea mai înainte a șezut pe pat. Avva venind a șezut aproape de dânsa. Căutând apoi la fața ei, i-a zis: "Pentru ce ai defăimat tu pe Iisus și ai venit la această petrecere păcătoasă?" Ea auzind a înlemnit cu totul.

Avva Ioan plecând în jos capul său, a început a plânge foarte tare. Ea a zis către el: "Avvo, de ce plângi?" Sfântul după ce a căutat la fața ei, iarăși și-a plecat capul în jos plângând și a zis: "Văd că satana joacă în fața ta și nu voi plânge?"

Ea auzind, i-a zis: "Este pocăință, Avvo?" El i-a răspuns: "Este". "Dacă este pocăință - a zis ea - ia-mă unde voiești". El i-a zis: "Să mergem". Ea îndată s-a sculat să meargă după dânsul. Avva Ioan a luat seama atunci că nimic n-a pus la rânduială, nici a grăit pentru casa sa, și s-a mirat.

Mergând ei și ajungând la pustie, s-a făcut seară. Avva Ioan făcând din nisip un căpătâi mic și însemnând chipul Crucii, i-a zis: "Dormi aici". Apoi făcându-și și lui puțin mai departe și îndeplinindu-și rugăciunile, s-a culcat.

Pe la miezul nopții deșteptându-se, vede o cale luminoasă de la cer până la dânsa, întărită și a văzut pe Îngerii lui Dumnezeu ducându-i sufletul. Sculându-se îndată și mergând la dânsa, am mișcat-o cu piciorul.

Văzând însă că a murit, s-a aruncat pe sine cu fața la pământ, rugându-se lui Dumnezeu, și a auzit că: "Un ceas al pocăinței ei s-a primit mai presus decât pocăința multora, care zăbovesc și nu arată fierbințeală a unei pocăiaceasta".