Păcatul și rușinea arătate la Spovedanie

Cum să facem ca să biruim rușinea și să fim sinceri până la capăt la spovedanie?

Să ne considerăm cei din urmă dintre oameni, fără să deznădăjduim. Să avem nădejde la mila lui Dumnezeu. A avut cineva o descoperire. La o biserică a văzut că multă lume s‑a dus la mărturisit și a văzut un diavol cum fugea când la unul, când la altul. Duhul Sfânt i‑a descoperit aceasta creștinului. Atunci, el l‑a mustrat pe drac și l‑a legat în numele lui Hristos, ca să spună de ce fuge așa repede printre oameni. Când un creștin smerit îl leagă pe demon în numele lui Dumnezeu, Duhul Sfânt îl constrânge pe drac și el nu poate spune minciuni, spune drept.

Dracul a zis atunci: „Am venit să le dau înapoi rușinea pe care le‑am luat‑o. Când i‑am îndemnat la păcat, le‑am luat rușinea ca să‑i prind în cursa păcatului, iar acum văd că s‑au dus la mărturisit, așa că mă duc să le dau înapoi rușinea pe care le‑am luat‑o, ca să se rușineze să nu spună tot la spovedanie.” Diavolul, cât este legat în numele lui Hristos, spune adevărul; iar după ce nu mai este legat, spune minciuni.

Asta‑i la el: unde vede doi, trei, trăind în pace și în dragoste, caută să‑i învrăjbească, să nu se vadă unul cu altul și pe urmă zice: „Doamne, nu eu sunt de vină, ci făptura ta.”

Noi, prin smerenie și prin pocăință, să știm că nu ne va lăsa Bunul Dumnezeu. Prin smerenie, prin căință, se pot repara multe, dacă mai sunt zile, dacă mai este viață.

Când am pus mâinile pe piept și a ieșit sufletul, cu atâta am rămas. Omul cât este în viață se poate îndrepta, poate să facă din cele bune, mai bune și s‑ar putea să facă din cele bune, mai rele. Mântuirea a rămas în mâinile noastre. Lacrimile și suspinul inimii sunt o rază a Duhului Sfânt, când binevoiește Duhul Sfânt să‑l mângâie, să‑l ajute la mântuire, dacă cineva a răbdat ceva într‑o faptă bună sau a răbdat ceva pentru Dumnezeu.

Avem două momente foarte grele în viața sufletului nostru: ceasul morții și ceasul Judecății. Toți Sfinții Părinți plângeau pentru aceste ceasuri și toată viața lor au folosit‑o numai în slujba lui Dumnezeu. Toți cei care au smerenie vor reuși, vor câștiga mila lui Dumnezeu.

Și mai este o luptă diavolească: când diavolul îți spune că ești mai bun ca altul și, dacă te învoiești cu gândul, atunci acesta este semn că e nevoie de pocăință, iar dacă am murit cu gândul ăsta, am pierdut toată lucrarea. Alta e când trece prin fața minții și alta când se învoiește cineva cu acest gând. Dacă el numai a trecut prin fața minții, încă e slab. Iar dacă a trecut prin fața minții și s‑a învoit, atunci a căzut de pe scară, s‑a sfărâmat și are nevoie să‑l ajute duhovnicii și creștinii din jur, ca să vină înapoi de unde a căzut. Eu sunt simplu, numai mila lui Dumnezeu mă ține, nu am nimic bun.

Proclu Nicău; Conștiință spune-mi tu