Părintele Cleopa despre mersul la biserică

Cine n-a mers la biserică o duminică sau două, la mare nevoie — cine știe ce i s-a întâmplat acasă! —, mai are iertare, dar cine n-a fost nici a treia duminică, acela, dacă e preot, cade sub caterisire, iar dacă e mirean, este afurisit de Biserică, adică este oprit de la împărtășire de dumnezeieștile canoane, dacă a lipsit trei duminici de la biserică, după canonul 80 al Sfântului Sinod al Șaselea Ecumenic. Sunt caterisiți și afurisiți pentru că nu au împărtășire cu Biserica, mama lor, care i-a născut pe ei prin duh și prin apă la dumnezeiescul Botez, prin care au primit darul punerii de fii, al înfierii după har. Botezul este ușa tuturor tainelor. Până la Botez cerul este închis pentru copilul care nu este botezat. N-are nici o legătură cu cerul, nici cu Împărăția cerurilor. Deci prin Botez se face fiul lui Dumnezeu după har, prin Biserică. Biserica naște pururea fii după har lui Dumnezeu.

Ați auzit voi ce spune la Apocalipsă? Zice: semn mare s-a arătat în cer, femeie îmbrăcată cu soarele, și luna sub picioarele ei. Și această femeie avea cunună de douăsprezece stele pe capul ei. Și i s-au dat acestei femei două aripi ale vulturului celui mare, să fugă de la fața balaurului în pustie. Și era această femeie chinuindu-se să nască, iar balaurul pândea să înghită sau să omoare pe fiul acestei femei care naște.

Să tâlcuim ce înseamnă aceasta: Femeia îmbrăcată cu soarele este Biserica lui Iisus Hristos, Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, Soarele cel neapus și veșnic, fără de început și fără de sfârșit. Cele douăsprezece stele împrejurul capului femeii sunt propovăduirile sau temelia propovăduirii celor doisprezece apostoli care au predicat Evanghelia lui Iisus Hristos și au adus popoarele păgâne din toată lumea la Biserică și au făcut fii ai Bisericii lui Hristos. Luna de sub picioarele femeii este veacul de acum, care se schimbă ca luna. Iacă acum e pace, acum e război; acum e tinerețe, acum e bătrânețe; acum e boală, acum e sănătate; acum e bucurie, acum e întristare; acum durere, acum plăcere; acum bogăție, acum sărăcie, veșnic se schimbă ca luna veacul de acum, iar Biserica lui Hristos de aceea stă cu picioarele pe lună, pentru că are o împărăție duhovnicească fără de sfârșit. Ea calcă peste vremurile de acum.

Ce a spus Arhanghelul Gavriil când a binevestit Preasfintei Fecioare Maria că va naște pe Mântuitorul? Ea a întrebat: Cum are să fie una ca aceasta ca să nasc eu, pentru că eu nu cunosc bărbat? Și atunci arhanghelul i-a spus taina și i-a venit zămislirea prin urechi, cum arată Sfântul Ioan Damaschin: Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea celui Preaînalt te va umbri, pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema și Îi va da Domnul Dumnezeu scaunul lui David, părintele Său, și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția lui nu va avea sfârșit (Lc. 1, 32, 35). Deci împărăția Mântuitorului, cum a zis în fața lui Pilat, Împărăția mea nu este din lumea aceasta, împărăția lui Iisus Hristos este cerul și împărăția Lui nu are sfârșit. Iar pe pământ împărățește prin Biserica Sa pe care a răscumpărat-o cu preasfânt sângele Său, și de aceea veacul de acum, care se schimbă precum luna, este sub împărăția duhovnicească a Bisericii, care nu are sfârșit și capul ei este Hristos în ceruri.

Iar dacă a spus că femeii i s-au dat două aripi ale vulturului celui mare, știți voi care sunt aripile acelea ale Bisericii? Sunt cele două Testamente: Noul Testament și Vechiul Testament. Căci prin învățăturile acestor două Testamente Biserica zboară de la fața balaurului, adică se păzește de păcate și de răutăți și de toate înșelăciunile diavolului.

Și ce mai spune? I s-au dat cele două aripi femeii ca să fugă de la fața balaurului în pustie. Care-i pustia Bisericii? În vremea când va prigoni antihrist Biserica lui Hristos la sfârșitul lumii, vor ajuta Bisericii două pustii, nu una. Pustia cea gândită și pustia cea simțită. Pustia cea gândită va fi când mulți vor ține credința lui Hristos în taină, căci are să fie mare prigoană, cum n-a fost de la începutul lumii, Contra Bisericii. Pustia cea simțită vor fi munții, peșterile, văgăunile pământului, unde se vor ascunde robii lui Dumnezeu de furia marilor prigoane care au să fie atunci, și va veni Duhul Sfânt și ei, dacă se vor ruga acolo, nu-i va găsi nimeni, îi va acoperi pustia cea simțită.

Dar auzi ce mai spune, că femeia era în chinuri ca să nască și balaurul pândea când va naște femeia să-i mănânce pruncul. Ce zice tâlcuirea Sfântului Andrei la apocalipsă? Biserica în veci naște. Milioane și milioane de prunci care se nasc în țările creștine și primesc botezul în numele Sfintei Treimi, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, aceia se fac, cum am spus, fii ai Bisericii după har. Ei primesc darul punerii de fii și, fiind fii ai Bisericii, ei sunt datori, după cum copiii pururea aleargă la mama lor să le dea hrană, îmbrăcăminte, tot ce le trebuie, așa și creștinii, cât vor trăi, sunt datori să alerge la Biserică, la mama lor duhovnicească, pentru ca să-i învețe cuvântul lui Dumnezeu, să-i hrănească cu Preacuratele Taine, cu Trupul și Sângele Domnului, cu învățăturile celor două Testamente și alte învățături ale Sfinților Părinți, din Sfânta Tradiție. Deci dacă cineva n-a fost la biserică două duminici sau două sărbători mari la rând, acela a treia duminică sau sărbătoare negreșit să se ducă, iar dacă nu, cade sub osânda canoanelor Bisericii și afurisire.

Ilie Cleopa; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 19