Părintele Cleopa despre Sfânta Cruce

Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.

De câte ori auziți cuvântul „Cruce”, să nu înțelegeți ca sectarii cei nebuni, ca baptiștii, adventiștii, evangheliștii, penticostalii, nazarinenii, pocăiții, secerătorii, tudoriștii, martorii lui Iehova și toți ceilalți sectari, care bântuie lumea; gurile sectare cele hulitoare, care au umplut lumea și care vatămă țarina lui Dumnezeu-Cuvântul.

Să nu gândiți despre Sfânta Cruce ca ei, ci așa să înțelegeți și să țineți minte că, cuvântul „Cruce” are îndoită putere și îndoită taină. Îndoită este Crucea, îndoite sunt înțelesurile Crucii.

Să nu înțelegeți despre Sfânta Cruce așa ca cei scurți la minte și neînțelepți, care nu vor să se închine mântuitoarei Cruci a lui Hristos, cum zice Sfântul Apostol Pavel.

Lasă-i să hulească, pentru că i-a întunecat satana, le-a pus pecetea pe frunte mai întâi, adică unde stă creierul mare, ca să nu creadă. Le-a pus pecetea pe mâna dreaptă, ca să nu o ridice la frunte să facă semnul cel mântuitor al preacinstitei și de viață făcătoarei Cruci a lui Hristos.

Deci să știți că îndoit este omul, îndoită este și Sfânta Cruce. Nu vezi la om un ipostas în două firi? O parte se vede, adică trupul, una nu se vede, adică sufletul, pentru că este de natură nevăzută. Așa și Crucea să o înțelegem.

Una este Crucea materială, văzută, și alta cea tainică, mistică și nevăzută, pe care o purtăm în inima noastră. În Sfinta Evanghelie auzim zicând așa: Și stătea lângă crucea Lui mama Lui, Maria lui Cleopa și Maria Magdalena.

Auzi? Stăteau lângă crucea Lui. Deci înțelege că a sta lângă crucea Lui nu înseamnă a sta lângă crucea spirituală, ci lângă una materială, Crucea de lemn a lui Hristos, lângă care stătea Maica Domnului, Maria lui Cleopa și Maria Magdalena.

Când veți auzi: Pogoară-te de pe cruce, se înțelege Crucea lui Hristos cea de lemn pe care era răstignit. Și când veți auzi: Și L-au dus și L-au scos afară din cetate, ducându-și Crucea Lui până la locul Căpățânii, ce se cheamă pe evreiește Golgota, înțelegem crucea materială. Pe aceasta o purta Mântuitorul în spate.

Și când veți auzi că s-au dus evreii la Pilat și l-au rugat: „Ne rugăm ție, zdrobește fluierele picioarelor celor răstigniți, ca să-i dăm jos de pe cruce, să nu-i apuce ziua sâmbetei”, că mare era ziua sâmbetei aceleia la iudei, și aici înțelegem tot crucea cea de lemn, nu cea spirituală.

Iar când auzi în Sfânta Evanghelie pe Hristos, zicând: Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine — adică de iubirea de sine, care ne leagă foarte mult pe toți —, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie, aici înțelegem crucea spirituală, crucea duhovnicească, pe care a purtat-o mai întâi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, nu pe umeri, ci în suflet.

Când veți auzi la Evanghelistul Marcu: Cel ce nu-și ia Crucea și nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine, să nu înțelegeți crucea cea de lemn, ci crucea spirituală, nevăzută.

Deci, băgați de seamă, că Hristos îndoită cruce a purtat. Una în suflet: suferința, răbdarea, usturimea, durerea, rușinea, scuipările, mâhnirile și întristarea; și toate câte le ducea în suflet formau crucea cea spirituală a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar a doua cruce, cea de lemn, a purtat-o pe umerii Săi și S-a răstignit de bunăvoie pe ea, pentru mântuirea lumii.

Și Sfântul Apostol Pavel a purtat două cruci: Mie să nu-mi fie a mă lăuda decât în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos. Dar el a dus și cealaltă cruce, cum singur spune: În bătăi, în suferințe, în posturi, în friguri, în primejdii de la neamuri, în primejdii pe mare, în primejdii pe uscat, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la frații cei mincinoși.

Deci să știți, când vă atacă sectarii pentru Sfânta Cruce, ei o iau numai pe cea de a doua, numai crucea suferințelor, nu și pe cea materială. Noi o luăm și pe cea dintâi, că așa a dus-o Hristos. El a dus o cruce de lemn în spate și o cruce a suferințelor în sufletul său, până la moarte și moarte pe cruce.

Crucea este biruință, Crucea este steagul lui Hristos, Crucea este arma cu care Hristos a biruit puterile iadului și ale morții. Deci, vai și amar și blestemat și de trei ori blestemat este acela care nu se închină cinstitei și de viață făcătoarei Cruci a lui Hristos!

Îndoit este omul, și îndoită cruce trebuie să poarte, cum arată Sfântul Efrem Sirul și Sfântul Chiril al Ierusalimului, care zice:

O, creștine, nici un lucru să nu faci, până nu faci semnul Sfintei Cruci, când pleci în călătorie, când începi lucrul, când te duci să înveți carte, când ești singur și când ești cu mai mulți; pecetluiește-ți cu Sfânta Cruce fruntea ta, trupul tău, pieptul tău, inima ta, buzele tale, ochii tăi, urechile tale și toate ale tale să fie pecetluite cu semnul biruinței lui Hristos asupra iadului. Și nu te vei mai teme atunci de farmece sau de descântece sau de vrăji. Că acelea se topesc de puterea Crucii, ca ceara de la fața focului și ca praful în fața vântului.

Așadar, ne-am adus aminte mai întâi de simbolurile crucii, apoi de îndoita cruce cea materială și cea spirituală.

Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 2