Sfânta Împărtășanie este de mare folos omului, dacă se împărtășește cu adevărat cu credință, cu pregătire și dezlegarea duhovnicului. Că cel ce se apropie cu nevrednicie, osândă își ia, că este foc care arde pe cei nevrednici – ai văzut ce spune în rugăciunile dinainte de împărtășanie.
— Cine se poate împărtăși?
— Cine are viață curată, neprihănită; cine are știința gândului său curată, cine nu are impedimente canonice și este dezlegat de duhovnic, poate să se împărtășească, iar cine nu este mărturisit și dezlegat de duhovnic și n-a făcut canonul dat, nici nu se poate apropia de împărtășanie. Că și o dată în an de se va împărtăși, ca Iuda este, care o dată s-a împărtășit și atunci a intrat satana în el și l-a vândut pe Domnul.
Dacă nu-i vrednic cineva, nici o dată pe an să nu se împărtășească. Ai văzut ce zice în Cuvântul 53, Sfântul Ioan Gură de Aur: „…Și voi, preoților, care dați Preacuratele Taine, nu mică muncă zace asupra voastră, dacă știți pe cineva nevrednic, de-l veți împărtăși cu aceste preaînfricoșate și preasfinte și dumnezeiești Taine. Și dacă te temi tu, o, preotule, că cel ce vine la tine este sachelar, adică general, sau ipat, adică prefect, sau voievod sau cel ce este cu coroana pe cap, adică împărat, și te temi că se va supăra că nu-i dai Împărtășania, dacă te temi tu, adu-l la mine! Tot trupul meu îl voi da să-l ardă mai înainte de a da Trupul cel Preasfânt și Preacurat celui nevrednic. Tot sângele meu îl voi vărsa mai înainte de a da Sângele atât de înfricoșat și Preasfânt la cel care nu-i vrednic„.
Iar dacă s-a curățit și dacă s-a pregătit după rânduiala canonică a Bisericii lui Hristos prin mărturisire, și a făcut canonul cuvenit, să se apropie cu frică și cu cutremur.
— Ce ne puteți spune de împărtășirea copiilor până la vârsta de șapte ani? Necesită spovedanie?
— Copiii cei nevinovați până la vârsta de cinci ani este bine să-i împărtășiți, dacă se poate, și în fiecare Duminică. Iar copiii de 6-7 ani, mai ales acum, este bine să fie spovediți și apoi împărtășiți, că astăzi copiii văd și aud multe sminteli, în casă, la televizor și peste tot, nefiind supravegheați de părinți.
La fel și despre cei bătrâni și bolnavi zice Sfântul Simeon al Tesalonicului: „Cei bătrâni și bolnavi, care nu au impedimente canonice, este bine să se împărtășească mai des și în sărbătorile mari”.
Totdeauna, înainte de a te împărtăși, după ce ți-ai făcut metaniile, după ce ai părăsit păcatul și ți-ai făcut canonul dat de preot, înainte de a te împărtăși trei zile cel puțin n-ai voie să bei vin, nici să mănânci de dulce sau cu untdelemn. Iar în afara postului, fără spovedanie, fără canon și fără o săptămână de post sau măcar trei zile, nu te poți împărtăși. Cel puțin trei zile înainte de a te împărtăși să nu mănânci cu untdelemn și să nu bei vin; numai mâncare uscată. Așa este rânduiala cu Sfânta Împărtășanie, fraților.
— Spuneți-ne ceva despre împărtășirea călugărilor, despre deasa împărtășire.
— Călugării din mănăstiri, dacă au duhovnic bun, să se spovedească cât mai des. La noi spovedania, cum vedeți, este o dată pe săptămână, vinerea. Dar am călugări foarte treji, care vin de două-trei ori pe săptămână la mărturisire: „Părinte, n-am fost la Utrenie; părinte, am rămas în urmă cu canonul; părinte, am mâncat înainte de masă”, sau te miri ce. Dacă îl mustră conștiința, el vine, îi pui mâna pe cap, îl dezlegi și se ușurează.
Așa că și călugării bătrâni și bolnavi se pot împărtăși o dată pe săptămână; ceilalți, dacă le dă voie duhovnicul, se pot împărtăși, cel mai rar, la patruzeci de zile, cel mai potrivit, o dată pe lună.
— Dar avem vreun temei la Sfinții Părinți pentru împărtășania la patruzeci de zile?
— Da, avem la Sfântul Simeon al Tesalonicului. El zice că o dată la patruzeci de zile fiecare să se pregătească și să se împărtășească, dacă n-are vreo oprire canonică. Este păcat care te oprește douăzeci de ani de la împărtășanie.
În caz de moarte, dacă vezi că omul este gata, îi dai împărtășania. Nu-l mai poți opri în caz de moarte; iar dacă nu moare și mai trăiește, face în continuare canonul dat. Așa să știți.
— Se poate împărtăși cineva fără să se spovedească?
— Nu. Niciodată. Nici în caz de moarte și de altceva, nu. Întâi spovedania și apoi să se împărtășească.
Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 2
[…] de Împărtășanie se tem cel mai mult duhurile iadului fiindcă ea e încununarea înălțării omului până la […]
[…] îl dezleagă duhovnicul, dar întâi să aibă grijă de suflet. Se poate întâmpla ca prin Sfânta Împărtășanie sau prin Sfântul Maslu sau prin alte rugăciuni să se facă sănătos chiar și fără dezlegare […]
[…] Ioan Gură de Aur: „Nu fără temei s-a rânduit aceasta de către Apostoli, adică pomenirea la înfricoșătoarele Taine a celor plecați (răposați), știind de cât câștig și folos se vor învrednici” (omilia a […]