Paza minții are atâta legătură cu rugăciunea minții, ca și trupul cu sufletul. De la paza minții putem trece imediat la rugăciunea minții. Și totodată, în paza minții intră multe lucrări duhovnicești.
Sfântul Isihie Sinaitul spune așa : Nimeni nu va putea scăpa de căpeteniile tartarului – mi-aduc aminte din Filocalie -, fără de paza minții, măcar de ar fi cât de mare filosof și căt de mare înțelept în lume.
Ce este paza minții, după învățăturile Sfinților Părinți? este o lucrare prezentă, foarte ușoară și n-are nevoie de mare osteneală, decât numai de frica lui Dumnezeu. Ea se naște chiar din frica lui Dumnezeu ! Iar frica de Dumnezeu se naște din credința în Dumnezeu. Că dumnezeiescul părinte Maxim spune : Cela ce crede, se teme. Eu nu am nici o pricină să mă tem de cineva, dacă nu cred că-i de față. Iar când cred că Dumnezeu este de față, mă tem!
Deci, iată cum din credința în Dumnezeu se naște frica de Dumnezeu. Iar din frica de Dumnezeu se naște trezvia atenției, sau paza minții, sau ferirea minții de la păcat, sau privegherea minții. Când auzim la Sfinții Părinți : paza minții, trezvia atenției, liniștea minții, ferirea minții, privegherea minții sau toate acelea, este același lucru, cum am zice : pâine, bucată de pâine, felie de pâine; dar tot de pâine este vorba, numai sub alte cuvinte.
Paza minții, după învățătura Sfinților Părinți, constă în aceasta: în a ne trezi cu mintea, în a ne împotrivi păcatului cu mintea și în a chema pe ” Doamne Iisuse …” prin rugăciunea minții.
Vezi câtă legătură are rugăciunea minții cu paza minții? Că nu-i de ajuns să mă trezesc eu: „Ce fac eu acum este bun? Ce gândesc eu acum este bun? Ce intenționez eu acum este bun? Ce cuget eu acum este bun?” Sau „Ce alegere fac eu asupra acestui cuget este bună?” N-ajunge atât! Ci, îndată mi-a dat putere Preasfântul Dumnezeu, să-mi stăpânesc pornirile prin volnicia de sine sau de sine stăpânirea. Nu vezi ce spune în Psaltire? Doamne, căci cu arma buneivoiri ne-ai încununat pe noi.
Îndată ce ne-am trezit, simțim cu mintea dacă se apropie un păcat de minte sau un gând rău; că orice gând rău este un șarpe gânditor, adică un diavol. Și îndată ce l-am simțit că se apropie, să ne împotrivim; cu arma buneivoiri (cu voința) ne împotrivim să nu-l primim, căci avem această putere.
Dar puterea noastră e slabă și tăria noastră neputincioasă, cum spune la hirotonie. Și atunci ce-i de făcut ? Ne trezim, după puterea noastră; să vadă Dumnezeu că voința noastră se mișcă spre bine și ne împotrivim păcatului. Și negreșit să ținem legătura cu Domnul, chemându-L prin rugăciunea „Doamne Iisuse …”.
Dar nimeni să nu se bazeze pe trezvia sa sau pe voința sa, că-i tare împotriva păcatului, că rămâne foarte, foarte înșelat ! Pentru că, negreșit, voința noastră si trezvia noastră trebuie sa fie întărite de Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea ne trezim, ne împotrivim, cu voia de sine stăpânitoare și chemăm pe „Doamne Iisuse …”
Acestea trei stau nedezlipite una de alta. Pentru că daca nu chemăm pe „Doamne Iisuse …”, nu reușim să ne despătimim în nici un fel cu mintea. Că El ne-a spus în Evanghelie : Rămâneți întru Mine si Eu întru voi, că fără de Mine nu puteți face nimic. Clar! Cheamă pe Domnul în ziua necazului și te va izbăvi, cum spune Psalmistul. Sau: Auză-te Domnul în ziua necazului și celelalte. Dacă-L chemăm pe Dumnezeu, El ne ajută.
Așa și tu. Și trezvia noastră-i bună și voința noastră care se împotrivește răului, dacă este ajutată de darul și puterea lui Dumnezeu. Chemarea numelui Domnului să nu înceteze, că zice Apostolul : Tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui.
Ilie Cleopa; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 1