Cuviosul Paisie Velicicovschi rugându-se odinioară pentru un tânăr ce era luptat de duhul curviei, iată că i se arăta fără veste Îngerul Domnului, având pe diavolul legat cu lanțuri și i-a zis: „Ia-l pe acesta și-l ceartă cum vrei„. Iar diavolul a zis către dumnezeiescul Paisie: „Vai mie! Până când mă muncești cu rugăciunea ta și-i păzești prin ea pe toți cei ce locuiesc în pustia aceasta?”
Cuviosul Paisie Velicicovschi a zis către diavol: „Spune-mi mie, pentru ce-l ispitești pe tânăr, luptându-l pe dânsul cumplit? Și pentru care pricină lupți dintru început pe cei ce se nevoiesc cu atâta nebunie și sălbăticie?” Iar diavolul i-a răspuns: „Eu nu mă apropii de noii începători, când încep nevoințele faptei bune, că darul lui Dumnezeu nu-mi dă loc să mă apropii de dânșii, fiindcă atunci se nevoiesc cu mare fierbințeală. Iar după ce se duce de la dânșii dumnezeiescul dar, atunci mă apropii eu de dânșii și-i stăpânesc ca pe un vânat gata, și-i am pe ei ca pe o jucărie„. Acestea le zicea diavolul nevrând și îndată a fugit. Iar monahul cel tânăr s-a slobozit de supărarea dracului.
din cartea: Hrană duhovnicească; Ioan Iacob Hozevitul