Patru minuni petrecute la Buna Vestire

Au trecut cam șase luni de când Maria a ieșit din templu și s-a sălășluit în Nazaret, în casa lui Iosif.

Se pare că în această perioadă de timp se învechise o parte din catapeteasma templului și trebuia înnoită. Acest acoperământ preasfânt trebuia să iasă din mâini neprihănite și curate, așa că Arhiereul Zaharia a poruncit să fie aduse la templu fecioare, și au adus-o și pe Maria. S-au adunat șapte fecioare și au tras la sorți, iar sorții au căzut pe Maria. A luat materialele și s-a întors la Nazaret. A început să coasă pânza catapetesmei în casa lui Iosif.

Era 25 martie, într-o duminică după-amiaza, când Maria s-a oprit pentru o clipă din lucrul ei și urma să plece să ia apă de la un puț din apropiere, dar nu a apucat să iasă din casă, căci a primit o vizită neașteptată: Arhanghelul Gavriil. Acesta i s-a arătat așa cum, cu șase luni înainte, i se arătase și lui Zaharia (v. Luca 1, 19) și a vestit-o, spunându-i: Bucură-te, cea plină de har, Marie, Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei (Luca 1, 26-28). Și în loc ca Maria, o fată de 15 ani, să cadă în slavă deșartă auzind de la arhanghel astfel de cuvinte, ea s-a tulburat. În icoana Bunei Vestiri o vedem continuându-și lucrul mâinilor ei și gândindu-se: oare ce înseamnă cuvintele acestea aduse de oaspetele neașteptat? (v. Luca 1, 29).

Gavriil avea poruncă de la Dumnezeu să o vestească cum va naște pe Hristos fără sămânță bărbătească, dar Maria, având înaintea minții sale modul cum Eva a fost înșelată, nu era dispusă să primească ușor o astfel de veste. Pe de o parte Gavriil încerca să o convingă că nu este vorba de o înșelare, pe de alta Fecioara încerca să se asigure că acesta este cu adevărat trimis de la Dumnezeu. Și Gavriil a continuat cuvântul: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu! Și, iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt Se va chema, și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintelui Său, și va împărăți peste casa lui Iacob în veci, și împărăția Lui nu va avea sfârșit (Luca 1, 30-33). Atunci ea l-a întrebat: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?” Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Tocmai pentru că nu aveai bărbat se va petrece taina ce o auzi. Dacă ai fi avut bărbat, nefiind fecioară, nu ai fi devenit Maica Domnului.”

Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri, îi explică Arhanghelul Gavriil. Pentru aceea și Sfântul Care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema (Luca 1, 35).

Maria avea în mâinile sale soarta a miliarde de oameni vii și adormiți. Dacă ar fi zis „nu” lui Gavriil, toate aceste generații de la Adam și până la ultimul om ar fi rămas osândite în stricăciunea morții. Însă ea, de cum s-a încredințat că Gavriil era cu adevărat trimis de la Dumnezeu, s-a supus voii dumnezeiești și i-a răspuns cu sufletul plecat: Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău! (Luca 1, 38). Astfel s-a făcut și ea izbăvitoare a omenirii căci a dăruit omenirii ce era mai de preț. Ea este după Hristos cea mai mare binefăcătoare a lumii. Este numită Binefăcătoarea.

Trei semne

Primul: Dumnezeu ar fi putut să Se zămislească în Fecioară și fără consimțământul ei, dar nu a făcut-o, deoarece, ca un Preabun ce este, nu ne forțează niciodată, ci dorește ca tot ceea ce facem pentru El să facem liber.

În al doilea rând, omul își atribuie sieși momentele bune ale vieții sale și le povestește celorlalți cu mândrie, spre slava proprie. Să ne gândim la cinstea și bucuria pe care le-a avut Fecioara atunci când a fost vizitată de Arhanghelul Gavriil și, mai mult, atunci când a luat de la Duhul Sfânt pe Fiul lui Dumnezeu în pântecele ei. Însă Maria nu a spus despre această faptă atât de importantă nici măcar lui Iosif, ci a lăsat lucrurile la voia lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu, iată, a întârziat să o descopere lui Iosif. Nu i-a descoperit nici atunci când acesta a văzut-o însărcinată, ci doar atunci când el, drept fiind și nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns (Matei 1, 19), și aceasta pentru a arăta virtutea lui cea mare.

În al treilea rând, când se petrece zămislirea, făptura cea nouă este la început fără chip, nu arată ca un om. Încet, încet se formează toate părțile corpului și până în luna a noua își ia formă deplin omenească. Insă zămislirea lui Hristos s-a făcut fără de bărbat, și de aceea, după Sfântul Ioan Damaschin, El a avut din prima clipă chip deplin omenesc. Căci îngerul îi spusese lui Iosif că Se va naște din ea Domnul, adică Cel ce era deja viu.

Patru minuni

În ziua Bunei Vestiri s-au petrecut patru mari minuni cu Maica Domnului.

Zămislire fără bărbat

Legea firii este ca femeia să zămislească doar după unirea cu bărbatul, însă la Maria a fost depășită această lege, căci ea fără sămânță bărbătească a zămislit pentru prima și singura oară în istoria omenirii.

Nimeni nu a înțeles cum s-a întâmplat acest lucru. „De neînțeles este felul zămislirii tale” (Paraclisul Maicii Domnului). Nici măcar Arhanghelul Gavriil, care era slujitor al minunii, căci atunci când a fost întrebat: Cum va fi aceasta, de vreme ce nu știu de bărbat?, Arhanghelul, necunoscând ce să răspundă, a zis simplu: Duhul Sfânt te va umbri.

Născătoare și Fecioară

Iată, Fecioara va lua în pântece, zice Isaia (Isaia 7, 14). Fecioara a rămas însărcinată, dar a rămas și fecioară, și asta pentru prima oară în istoria umanității. Să nu ne smintim, căci minunea aceasta nu s-a petrecut de la un om, ci de la Dumnezeu, și acolo unde Dumnezeu voiește se biruiește lucrarea firii (Paraclisul Maicii Domnului).

Fără mistuire

„Și iată, a primit fără mistuire focul dumnezeirii”, zice cântarea bisericească. Aceasta e a treia mare minune. Dumnezeu este foc (v. Evrei 12, 29), și ca un foc a coborât pe Muntele Sinai, iar muntele a scos fum, ca și cum s-ar fi aprins (v. Ieșirea 19, 18). Acest foc înfricoșător al dumnezeirii s-a sălășluit în pântecele Maicii Domnului fără să o ardă, fără să o mistuie pe Fecioară. Așa cum cădelnița păstrează focul spre a aduce miros bun, așa și Fecioara, ca o altă cădelniță minunată, a sădit înăuntrul ei focul dumnezeirii. „Ca o cădelniță de aur făcându-se focul cuvântului în Duhul Sfânt, S-a sălășluit în pântecele tău.”

Această faptă mai presus de fire a fost preînchipuită în Vechiul Testament: iată, pe tinerii cei binecredincioși nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Așa cum pe acești tineri, care au fost aruncați în foc, focul nu i-a mistuit, ci au rămas vii și nevătămați, la fel și Fecioara nu a fost mistuită de focul dumnezeirii. Atunci fiind închipuită, iar acum lucrată această minune, căci, iată, acești trei tineri au fost preînchipuirea zămislirii celei nemistuitoare pe care acum Fecioara a împlinit-o.

Cea mai cuprinzătoare decât cerurile

Dumnezeu nu încape niciunde, este neîncăput. Dar iată că Dumnezeul neîncăput a „încăput” în pântecele Fecioarei. „Cel ce nu încape niciunde cum a încăput în pântecele tău?” cântă Biserica în ziua Nașterii Domnului. Și de vreme ce pântecele ei L-a încăput pe Cel neîncăput de toate, a devenit mai cuprinzător decât cerurile, căci, iată, „sânul tău tron s-a făcut, iar pântecele tău mai larg decât cerurile s-a arătat”.

„Și s-a unit prin aceasta cerul cu pământul, și-a cuprins toate, căci Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup, iar pântecele tău s-a făcut mai cuprinzător decât cerurile. Pe tine, Născătoare de Dumnezeu, și îngerii, și oamenii te slăvim!”

Vasilios Bacoianis; Viața Maicii Domnului