joi. sept. 24th, 2020

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Patru motive pentru ați pune nădejdea și încrederea în Dumnezeu

E necesar să avem o perfectă nădejde și încredere în Dumnezeu, sperând să primim numai de la El orice lucru bun, orice ajutor și orice izbândă. Fiindcă, după cum de la noi, care nu suntem nimic, nu așteptăm nimic, din care cauză nu ne încredem deloc în noi, tot astfel ne vom bucura fără frică față de Dumnezeu pentru orice victorie, îndată ce am înarmat inima noastră cu o nădejde vientre într-Însul, ca să primim ajutorul Lui, după cuvântul psalmistului: „Nu întoarce fața Ta de la mine și nu lepăda cu mânie pe sluga Ta, Tu ești ajutorul meu, nu mă lăsa și nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele.” (Psalmi 27 – 9 )

Dar această nădejde și acest ajutor pot fi dobândite în chip hotărât. Patru sunt motivele:

1. Fiindcă le cerem de la un Dumnezeu, Care fiind atotputernic, ne poate da orice dorește El și deci ne poate ajuta oricând.

2. Pentru că le cerem de la un Dumnezeu cu înțelepciunea și știința nemăsurată. Vare cunoaște toate, fie și cele ale celei mai înalte desăvârșiri și prin urmare știe ceea ce este necesar mântuirii noastre.

3. Fiindcă cerem acest ajutor de la un Dumnezeu nemăsurat de bun, cu o dragoste negrăită, totdeauna gata a ne ajuta din ceas în ceas și din moment în moment, pentru victoria duhovnicească și deplină asupra noastră îndată ce alergăm în brațele Lui cu nădejde tare și neclintită.

Și cum e posibil ca, Bunul nostru Păstor, Cel ce treizeci și trei de ani a alergat căutând oaia pierdută, cu o așa de mare perseverență, Cel ce a bătut drumurile cu atâta oboseală, Cel ce Și-a vărsat tot Sângele Său Și-a dat viața, – cum e posibil, zic acum, ca oaia însăși să-l urmeze și să strige cu mare dorință după El s-o mântuiască, iar El să nu-și întoarcă ochii la ea? Cum să n-o ia și să n-o pună pe dumnezeieștii Săi umeri, făcând un ospăț cu toți îngerii din Ceruri?

Dar dacă Dumnezeu neîncetat caută și așteaptă cu mare grijă și dragoste, să găsească, ca pe drahma din Evanghelie, pe cel orb și păcătos, s-ar putea ca El să uite pe cel ce-i cu o oaie pierdută?

Și cel ce crede totdeauna că Dumnezeu cunoaște inima omului dorinnd să intre într-însa și să cineze, cum spune Sfânta Apocalipsă, dându-i harurile Lui, acela totdeauna își pune nădejdea în Domnul. E cu putință oare ca omul să-și deschidă inima către Dânsul, să-L cheamă intr-Însul, iar El ce nu vrea să intre?

4. A patra cale de a agonisi această nădejde în Dumnezeu și-n ajutorul Lui, e să ne ducem cu gândul la istorisirile sfintelor Scripturi  unde sunt multe fapte expuse, că oricine nădăjduiește în Dumnezeu nu rămâne niciodată rușinat și neajutorat.

Înarmează-te, frate, cu aceste patru arme, începe lucrul și luptă ca să biruiești. Fii sigur că atunci vei dobândi nu numai toată nădejdea în Dumnezeu, ci și neîncrederea în tine.

Nu voi înceta a-ți aminti despre neîncredere în tine, fiindcă-ți este foarte folositor să știi aceasta, că biruirea în sine este un dușman foarte înverșunat al oamenilor. Ea e ceva foarte subtil în noi. Uneori trăiește în modul cel mai tainic în inimile noastre, chiar atunci când ni se pare că nu ne încredem în noi și că nădăjduim în Dumnezeu. Deci, ca să poți fugi cât mai departe de această slavă deșartă și să poți lucra neîncrezându-te în tine și cu nădejdea în Dumnezeu, trebuie ca, considerația de incapacitatea ta să treacă înainte de considerația atotputerniciei lui Dumnezeu, iar aceste două considerații să premeargă oricăror fapte ale tale.

Sfântul Nicodim Aghioritul; Războiul nevăzut

0 Shares
Share via
Copy link
Powered by Social Snap