Cum sporim? Prin păzirea minții și a inimii, a rugăciunii și a trezviei (după Sfântul Varsanufie). Mintea e portarul inimii, ea nu trebuie să lase gândurile să intre în inimă.
Gândurile intră în inimă prin cele cinci simțuri sau ferestre. Dar și din inimă izvorăsc diferite patimi. Mintea însă le gonește și pe unele și pe altele cu ajutorul Domnului.
Primele începuturi ale gândurilor nu trebuiesc primite. Întâi vine momeala, apoi unirea cu gândul, lupta, învoirea, după aceea păcatul. Dar fără trezvia atenției (minții) nu putem scăpa de gânduri. Când ne vine vreun gând trebuie să-l gonim —prin atenția inimii.
Să luăm aminte că lupta noastră este împotriva stăpânitorilor întunericului veacului acestuia și cele mai de nevoie arme sunt rugăciunea și trezvia atenției. Păzirea minții sau trezvia atenției este de mai multe feluri:
1. Primul fel de pază e împotriva imaginației, a fanteziei. Îngerii nu au imaginație, dar cum Lucifer și-a imaginat mărirea dumnezeirii, a și căzut din cer. La fel a fost făcut și Adam, dar cum a greșit — a primit imaginația nemuririi, a pomului etc. — a și fost izgonit din rai. De aceea pururea ne luptă vrăjmașul prin închipuire.
Nici o patimă nu intră decât prin închipuire. primul atac intră prin imaginație. Imaginația e pod al dracilor, căci pe acest pod intră dracii în om. Trebuie ca mintea să stea de strajă în primele răsărituri ale gândurilor și să nu Ie primească. Dracii nu ostenesc niciodată a ne momi, căci ei știu ce scump e un suflet. Nouă ne trebuie trezvie mare. Să avem trezvia întotdeauna.
Mai grea e lupta cu mintea decât cu trupul, cu lucrul. Pentru a păcătui cu trupul ne trebuie trei lucruri: timpul, locul și lucrul. Dar la păcătuirea cu mintea foarte ușor se face păcatul: oriunde, oricând și fără nici un lucru. Mare pază ne trebuie deci la acest război. Imediat trebuie să tăiem gândurile rele.
Ne trebuie trei lucruri ca să putem a ne lupta cu gândurile (cu imaginația) : a) Să ne trezvim zicând: De unde este acest gând? Acest lucru se face prin frica Domnului ce luminează ochiul minții; b) Să ne împotrivim cu mintea de la primul atac al păcatului; c) Să ne aducem aminte de numele Domnului ce ne ajută, zicând neîncetat „Doamne Iisuse”.
În fiecare clipă supărăm pe Domnul, de aceea trebuie ca neîncetat să ne rugăm cu această rugăciune. Când vom avea multe gânduri necurate în minte, numai cu numele Domnului să le gonim. De ai scăpat gândurile în inimă, aruncă rugăciunea lui Iisus în mijlocul lor și pe toate le va alunga. Așa vom putea lupta împotriva imaginației.
2. Al doilea fel de trezvie a atenției este a păzi pacea inimii. Oricât ne-am osteni în osteneli trupești, nimic nu ne ajută de nu vom păzi pacea inimii. Lupta noastră o putem duce numai cu pacea inimii. Tulburarea inimii tulbură mintea.
Căruță a dracilor este tulburarea inimii. Cum putem păzi pacea inimii? Ca să avem pace în inimă trebuie să păzim aceste două lucruri: a) Să ne lăsăm cu totul în voia lui Dumnezeu; b) Să avem dragoste la fel față de toți, fără deosebire. Toți suntem frați în Iisus Hristos. Pacea inimii se câștigă deci prin aceste două lucruri: dragostea de aproapele și lăsarea în voia Domnului. Inima e ca arcul la ceas. Și precum atunci când arcul se deranjează tot ceasul este defect, tot așa este și inima când se tulbură, omul toate le face fără pace.
Precum este cerbul care, urmărit fiind de vânător, de primește de la el săgeata, chiar de fuge, însă săgeata fiind în el, tot moare, de nu-i va scoate cineva săgeata, așa este și cu noi. De primim săgețile diavolului în noi, tulburarea inimii e cu noi. Să scoatem deci săgețile diavolului din inimă prin rugăciune, spovedanie etc.
3. Al treilea fel de trezvie a atenției este să zicem neîncetat rugăciunea lui Iisus. Să chemăm pe Domnul neîncetat. De aceea am și luat metaniile în mână. Mereu să luăm aminte la sine, zicând: „Oare de când nu am zis «Doamne Iisuse»? Cât a trecut?”. Căci vom da seama înaintea lui Hristos de aceasta.
Mintea noastră se închină la fel de fel de idoli. De nu ne rugăm cu mintea atentă suntem ca o mireasă ce păcătuiește cu altul înaintea mirelui său. Dar noi ne-am logodit cu El, suntem mireasa lui Hristos. De nu ne împreunăm cu Hristos la rugăciune, atunci preacurvim duhovnicește.
4. Al patrulea fel de trezvie a atenției este să ne aducem aminte neîncetat de cugetarea la moarte. Bărbatul înțelept în vremea ispitei toate le rabdă prin această cugetare. De nimic nu suntem atât de siguri ca de moarte. Știm că vom muri, dar nu știm cum și când. Să cugetăm la stihurile următoare din Sfânta Scriptură, care vorbesc despre moarte: Isus Sirah: Adu-ți aminte de cele mai de pe urmă ale tale și în veac nu vei greși. Proorocul David: S-au stins ca fumul zilele mele și oasele mele ca o uscăciune s-au uscat… Sau: Anii noștri ca pânza păianjenului s-au socotit… Zilele anilor noștri șaptezeci… Sau: Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului. Sau: Uscatus-a iarba și floarea ei a căzut… Deci iată ce suntem: fum, abur, iarbă, pânză de păianjen, floare etc.
Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 17