Pilda celor 4 lumânări – Patru lumânări ardeau încetișor, și dacă ascultai cu atenție puteai chiar să le auzi vorbind:
Prima a spus: Eu sunt Liniștea. În ziua de astăzi oamenii au uitat că pot face parte din viață lor. Flacăra s-a micșorat din ce în ce mai mult și s-a stins. Apoi a vorbit cea de a doua:
– Eu sunt Credința. Oamenii spun că pot să trăiască foarte bine și fără mine, nu cred că mai are vreun rost să ard. Când a terminat de vorbit, și această lumânare s-a stins.
– Eu sunt Iubirea, a spus cea de-a treia. Nu mai am putere să ard, oamenii mă dau la o parte ca pe un lucru fără valoare, ei uită să-i iubească chiar și pe cei mai apropiați oameni din viață lor…
O adiere blândă care trecea pe lângă ea a stins-o fără să vrea.
Un copil a intrat în încăperea unde mai ardea o singură lumânare, și văzându-le pe celelalte trei stinse, a început să plângă.
– Voi ar trebui să fiți mereu aprinse… Cea de a patra lumânare i-a șoptit ușor:
– Nu-ți fie frică, atât timp cât eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Nădejdea!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins și pe celelalte.
Nu lăsa niciodată Flacăra Speranței să iasă din viața ta. Cu ajutorul nădejdii în Dumnezeu, indiferent cât de rău arată și sunt lucrurile … Pacea, Credința și Dragostea pot străluci în viața noastră
[…] de aur și s-a întors cu episcopii și cu tot poporul, ducând acel dar cu cântări de psalmi, cu lumânări, cu veselie și cu prăznuire a tot poporul. Și ducându-l în biserică, a sfințit-o pe ea, și […]