joi. sept. 24th, 2020

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora cea din Alexandria (11 septembrie)

Precum imparatia cerurilor s-a asemanat cu zece fecioare, dupa pilda lui Hristos in Evanghelie, in acelasi chip si zece femei, asemanandu-se cu schima barbatilor, au zdrobit boldurile ucigatorului de oameni diavol. Una dintre aceste zece a fost si Teodora ce se praznuieste acum, avand numele de dar al lui Dumnezeu.

Ea se tragea din cetatea Alexandriei, si a trait pe vremea lui Zenon imparatul in anul 472. insotindu-se prin nunta cu barbat legiuit, traia viata cu buna randuiala si neprihanita. Dar, din pizma uratorului de bine diavol, a cazut pe ascuns in preacurvie, si cugeta a cauta si a-si afla mantuirea. Auzind cuvintele Domnului ca nu este nimic ascuns, care sa nu se faca aratat la judecata cea de apoi: „Ca nu este lucru de taina, care sa nu se arate” (Luca 8, 17), indata a cunoscut greutatea pacatului ce a facut. si lepadand imbracamintea femeiasca, si luand ingereasca schima a monahilor, si in loc de Teodora s-a numit Teodor, a mers intr-o manastire barbateasca, si acolo se pocaia si plangea pentru pacatul sau.

Dupa ce a petrecut, fericita, doi ani intregi, ostenindu-se cu slujbe grele si nevoindu-se la aducerea lucrurilor celor trebuincioase manastirii, din pizma uratorului de suflet diavol, a fost clevetita cum ca a facut desfranare cu o femeie, de catre unii care au adus un prunc si aruncandu-l afara la poarta manastirii, spunand mincinos ca era al ei. Pentru aceasta Fericita Teodora, primind prihanirea aceasta ca fiind adevarata, a luat pruncul si-l hranea pe el cu curatenie ca si cand era al sau. Asa se sarguia, de trei ori fericita, a se tainui pe sine ca era femeie dupa fire.

Dupa aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu si pentru canonul pacatului sau, i-au ingaduit sa locuiasca langa manastire sapte ani intregi, luptandu-se cu gerul iernii si cu arsita verii si cu culcarea pe jos, si abia cu greu mai pe urma a intrat in manastire. De atunci, uscandu-si trupul cu desele rugaciuni, cu osteneli si cu starea si privegherea cea de toata noaptea, si cugetand la mostenirea imparatiei cerurilor, a ajuns la telul pe care l-a iubit. Caci femeie fiind dupa fire, a vietuit impreuna cu barbatii fara a fi cunoscuta, si s-a nevoit ca un barbat, stralucind prin pustnicie ca un mare luminator. Pentru aceasta, fiind impovarata de ostenelile sale cele vrednice de plata, s-a suit cu bucurie catre Hristos, Mirele sau Cel dorit. Iar monahii vazand minunea aceasta preamarita, s-au spaimantat si au marit pe Dumnezeu.

0 Shares
Share via
Copy link
Powered by Social Snap