pomenirea de 9 zile
Distribuie

Biserica ne învață că viața omului nu se sfârșește odată cu moartea trupului. De aceea, creștinii nu-și uită morții după îngroparea lor, ci se preocupă de rugăciuni pentru ei și de pomenirea numelui lor. 

Pomenirea celor adormiți se face la 3 zile după moarte; la 9 zile; la 40 de zile; la trei, șase și nouă luni și în fiecare an până la 7 ani.

Pomenirea celor adormiți la 9 zile de la răposare se face fie cu parastas și Liturghie, fie ducându-se numai colivă, colac și vin la mormânt, unde preotul face parastasul pe scurt și stropește mormântul cu vin. Când parastasul este precedat de Liturghie, se face pomenirea celui adormit la Proscomidie cu pomelnic și eventual o sticlă de vin și lumânare.

În cărțile de slujbă se numește panihidă (panahidă), dar în popor poartă de obicei numirea de parastas, de la cuvântul grecesc „parivstmi” – a se înfățișa înaintea cuiva, a mijloci; deci rugăciune de mijlocire pentru răposați. Parastasul nu e altceva decât o prescurtare a slujbei înmormântării. Partea de căpetenie o alcătuiesc rugăciunile de dezlegare și iertare, rostite de preot la sfârșitul slujbei, urmate, ca și la înmormântare, de „Veșnica pomenire”. Se săvârșește în biserică, după Liturghie, iar când e cu putință, și la mormânt. La parastas se aduc întru pomenirea celui răposat colivă, pâine și vin din care se toarnă jos peste mormântul celui răposat. Uneori, pomenirea este însoțită de mese sau pomeni și se împart diferite lucruri de pomană pentru sufletul celui adormit (nu există o regulă în ceea ce privește conținutul pomenii ci trebuie dat mai degrabă pentru sufletul celui răposat și care ar putea să folosescă celor ce se dau) care sunt mai întâi binecuvântate prin rânduieli de slujbă.

În ziua a-9-a, sufletul pleacă cu îngerii din Rai și merge a doua oară de se Închină Domnului Dumnezeu. Biserica, rudele si prietenii repauzatului fac în această zi a 9-a parastas, pomenire, rugăciuni și milostenie pentru ușurarea și iertarea păcatelor și odihna sufletului repauzatului, ca Dumnezeu să-l numere și pe el cu cele nouă cete îngerești sau cele nouă cete ale sfinților, și în amintirea Ceasului al nouălea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului Raiul, pe care ne rugăm să-l moștenească și adormiții noștri.

După cea de-a 9-a zi și după închinarea sufletului celui adormit în fața Sfintei Treimi, Domnul Dumnezeu trimite îngerii cu sufletul repauzatului în iad ca să-l viziteze. Timp mai îndelungat de treizeci de zile umblă Îngerii buni cu sufletul prin iad, unde vede grozăviile feluritelor munci ale sufletelor păcătoase. Acolo vede el suferințele groaznice ale păcătoșilor. Acolo aude: plânsul, țipetele, gemetele și scrâșnirile dinților celor osândiți. Acolo vede felurite chinuri si greutăți cu care diavolii torturează sufletele păcătoșilor căzuți în stăpânirea lor. Acolo vede sufletul pe unii din părinții, frații, surorile, soțiile și pe multe din rudeniile, prietenii și cunoscuții lui muncindu-se si pentru aceasta se mâhnește groaznic. Umblând din loc în loc prin subteranele iadului tremură de frică și groază, temându-se ca nu cumva să fie și el osândit și torturat în acele înfricoșate locuri de muncă veșnică.

Nu se fac parastase în următoarele zile şi perioade din cursul anului bisericesc:

– De la lăsatul secului de carne (Duminica Înfricoșatei Judecăți) până Sâmbăta a doua din Postul Paștelui.

– În cele 12 zile dintre Naștere și Bobotează ( adică de la 20 decembrie când începe înainte-prăznuirea Nașterii până la 7 ianuarie), pentru că bucuria duhovnicească a celor două mari sărbători –Nașterea şi Boboteaza– nu se potrivește cu doliul pentru cei adormiți;

– La praznice împărătești:

• Nașterea Domnului (Crăciunul) – 25 decembrie,

• Tăierea împrejur – 1 ianuarie,

• Botezul Domnului – 6 ianuarie,

• Întâmpinarea Domnului – 2 februarie,

• Schimbarea la față a Domnului – 6 august,

• Înălțarea Sfintei Cruci – 14 septembrie

• Duminica Floriilor (o săptămână înainte de Paşti),

• Sfintele Paşti,

• Înălţarea Domnului la cer (la 40 de zile după Paşti),

• Rusaliile (la 50 de zile după Paşti sau 10 zile după Înălţare),

• Sfânta treime (Luni după Rusalii).

– În săptămâna Patimilor şi toată Săptămâna Luminată, adică din Sâmbăta Floriilor (Sâmbăta lui Lazăr) până în Duminica Tomii (inclusiv).

– De la lăsatul secului de carne (Duminica Înfricoșatei Judecăți) până Sâmbăta a doua din Postul Paștelui.

În legătură cu aceste zile de pomenire a celor adormiți, există grija ca ele să fie respectate cu sfințenie la momentul în care se împlinesc aceste soroace. Dacă una din ele cade într-o zi sau perioada în care, conform rânduielilor bisericești, nu se fac pomeniri pentru cei răposați, atunci este bine ca slujba respectivă să se facă mai înainte pentru ca, atunci când vine sorocul respectiv, slujba să fie deja săvârșită. Este deci indicat ca ea să se facă înainte și nu după sorocul de pomenire.

Spre a nu greși în privința pregătirilor pentru aceste pomeniri, cel mai indicat este să se ia legătura în prealabil cu preotul. Acest lucru este necesar întrucât trebuie stabilite, de comun acord, data și ora săvârșirii pomenirii.

Distribuie
2 comentarii la „Pomenirea de 9 zile a celor adormiți”

Comentariile sunt închise.