Dum. oct. 18th, 2020

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Postul de miercuri și vineri este la fel de important ca postul din Săptămâna Mare sau cel al Cinzecimii

Canonul 69 al Sfinților Apostoli hotărăște ca orice arhiereu, sau preot, sau diacon, sau ipodiacon, sau citeț, sau cântăreț care nu postește postul mare, precum și miercurea și vinerea să se caterisească. Iar dacă este mirean, să se afurisească, afară numai dacă nu este împiedicat de la postit de vreo neputință trupească. Vezi cum Apostolii, împreună cu Sfântul post al celor patruzeci de zile, numără și postul de miercurea și vinerea. De aceea după cum postul celor patruzeci de zile se face cu mâncare uscată, adică cineva să mănânce odată pe zi, în ceasul al nouălea, fără să mănânce untdelemn și să bea vin, în același chip (să fie și postul de miercuri și vineri).

Pentru aceasta și Sfântul Epifanie spune: „postul de miercuri și preziua sâmbetei (adică vineri) să țină până la al nouălea ceas” Deopotrivă și Filostorghie (cartea X din Istoria bisericească) grăiește: „postul de miercuri și vineri nu se mărginește la lipsirea de carne, ci se canonisește să nu guste cineva hrană, întru acesta, până seara„. Încă și Sfântul Benedict (canon 4) rânduiește postul de miercuri și vineri până la al nouălea ceas. Așadar să nu se rătăcească cineva cu mintea zicând că postul de miercuri și vineri nu este rânduială legiuită a Apostolilor. Căci, iată, Apostolii, în Canoanele lor, numără laolaltă acest post cu postul Marii Patruzecimi, iar în așezămintele lor îl numără cu postul din săptămâna mare, fiindcă:

Trebuie să postim în săptămâna mare, precum și miercurea și vinerea„. Dar cine spune că această rânduială este numai a Apostolilor? Ea este rânduială a lui Însuși Hristos, fiindcă așa spun Apostolii, în cartea V, cap. XIV, al Așezămintelor lor: „Ne-a poruncit El (adică Hristos) să postim miercurea și vinerea.”  Și postim în aceste zile, potrivit cu Sfântul Sfințit Mucenic Petru (canon 12): miercurea, fiindcă în această zi s-a ținut sfatul evreilor pentru vânzarea Domnului nostru; iar vinerea, fiindcă, în această zi, a suferit moartea pentru mântuirea noastră. Aceasta, întocmai, o spune și dumnezeiescul Ieronim.

Deci, odată ce postul din Marea Patruzecime este deopotrivă cu postul de miercuri și vineri, trebuie, prin urmare, să fie la fel și dezlegarea acestor două posturi pentru cei bolnavi. Pentru aceasta, potrivit cu canoanele 8 și 10 ale lui Timotei, femeii care naște în postul mare i se îngăduie să bea vin și să mănânce hrană care să-i fie îndeajuns ca să o țină (în putere). Și celui care este tare istovit de o slăbiciune peste măsură, i se îngăduie să mănânce untdelemn. Iar în același chip se îngăduie celui cu totul uscat de o boală grea să mănânce cu untdelemn și să bea vin. De aceea și dumnezeiescul Ieronim zice: „Miercurea și vinerea nu trebuie să fie dezlegare de post, decât la mare nevoie„. La fel grăiește și Sfințitul Augustin.

Deoarece, însă, cei ce-și iubesc trupul dorind să aibă dezlegare în postul mare, ca și miercurea și vinerea, fie că se prefac că sunt bolnavi fără să fie, fie că – într-adevăr bolnavi — spun că untdelemnul și vinul nu le sunt de-ajuns ca să le întărească slăbiciunea lor, față de aceste spuse trebuie ca duhovnicul sau arhiereul să nu se încreadă doar în vorbele bolnavilor, ci să întrebe un doctor iscusit și cu frică de Dumnezeu și, după hotărârea acestuia, să îngăduie bolnavului să fie dezlegat de post.

Trebuie însă să ținem seama și de aceasta: că – după cum se cade să se postească miercurea și vinerea, precum și în postul mare, de la mâncăruri, tot așa trebuie să se țină post și de la plăcerile trupului. Pentru aceasta nu se cuvine să se facă nunți în aceste zile, fiindcă dumnezeiescul Pavel poruncește să nu se împreuneze bărbatul cu femeia la vremea de rugăciune și de post: „Să nu vă lipsiți unul de altul, decât cu bună învoială, pentru un timp; ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea” (I Corinteni 7, 5). Și dumnezeiescul Gură de Aur – aducând mărturie spusă lui loil, care grăiește: „Gătiți posturi sfinte… să iasă mirele din cămara Iui și mireasa din iatacul ei” (2, 15 – 16) – spune că cei căsătoriți de curând, care au dorință puternică și tinerețe înfloritoare și pofta neînfrânată nu trebuie să se împreuneze la vreme de post și rugăciune. Și cu atât mai mult celelalte perechi, care nu sunt atât de silite din partea trupului, nu se cuvine să se împreuneze (Cuvânt pentru feciorie). Astfel, precum spune Valsamon (Răspunsul I), perechile care nu se înfrânează în vremea postului mare, nu numai că nu se cuvine să se cuminece de Paști, ci se și canonisesc cu epitimii. In acest chip și perechile care se împreunează miercurea și vinerea trebuie îndreptate cu epitimii.

Iar postul de luni, cu toate că este rânduit, în tipice, să fie ținut de călugări, îl țin însă și mulți mireni, mai ales femei. Vrednică de luare aminte și de încredințare este și judecata pe care ne-o înfățișează unii înțelepți cu privire la postul de luni. Și anume: „Domnul ne poruncește că, dacă dreptatea noastră nu va întrece pe cea a cărturarilor și fariseilor, nu putem intra în Împărăția Cerurilor. Odată ce fariseii posteau două zile pe săptămână, cum spunea Fariseul: „Postesc de două ori pe săptămână„, așa și noi, creștinii, avem datoria să postim trei zile pe săptămână, ca să prisosească dreptatea noastră peste dreptatea fariseilor. Că fariseii posteau miercurea și vinerea o spune deslușit dumnezeiescul Gură de Aur, tălmăcind cuvântul: „de două ori pe săptămână” (Cuvânt la pilda Vameșului și Fariseului).

Sfântul Nicodim Aghioritul; Carte foarte folositoare de suflet