Postul nu este numai de mâncare. Postul are două părți, o parte este partea postului trupesc – să nu mâncăm – și alta este a părții nevăzute, a sufletului, postul duhovnicesc. Ce folos dacă pântecele meu va fi gol de mâncare, iar mintea mea va fi plină de gânduri spurcate și inima mea va fi plină de ură asupra fratelui, sau de zavistie, sau de răutate, sau cu ținerea de minte a răului, sau cu dorința de răzbunare?
Degeaba postesc atunci, că auzi ce zice Isaia Proorocul: Nu acest post am ales eu, zice Domnul… că de ți-ai strâmba ca un cerc grumazul tău și de ai așterne sub tine sac și cenușă, nici acest post nu l-am primit Eu, zice Domnul, ci dezleagă nedreptățile tale, adapă pe cel însetat, primește pe cel străin în casa ta, dă pâine celui flămând și celelalte… Și veniți să ne întrebăm, zice Domnul, și de vor fi păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada le voi albi, iar de vor fi ca roșeala, ca lâna le voi albi și celelalte.
Ai auzit? Cere Dumnezeu odată cu postul trupesc și pe cel duhovnicesc. Dacă nu va posti limba noastră de clevetiri, de vorbire de rău, de glume, de râsuri, dacă nu vor posti ochii noștri de a privi cele rele cu patimă, dacă nu va posti și urechea noastră să nu audă deșertăciuni, dacă nu va posti mâna noastră să nu o întindem la lucruri nedrepte și la furat sau la iscălit ceva zapise sau acte nedrepte împotriva fratelui, dacă nu va posti și piciorul să nu-l ducem unde nu trebuie și să meargă în calea poruncilor lui Hristos, dacă nu vom simți cu toate simțirile noastre și cu inima și cu mintea, postul nostru cel trupesc prea puțin folosește, dacă nu aproape deloc.
Deci paralel cu postul trupesc trebuie să meargă și postul duhovnicesc. N-avem pretenții să zicem că suntem desăvârșiți nici în una, nici în alta, dar câte puțin, câte puțin postind trupește, să ne învățăm să postim și duhovnicește. Auzi ce spune Sfântul Teodor Studitul: „Câte puțin, câte puțin se îmbogățește cineva și la cele trupești și la cele duhovnicești„. (Cleopa Ilie)