Distribuie

În mănăstirea de femei a tabenisionițelor a fost o fecioară care se făcea că este nebună și îndrăcită. Și până întru atât au urât-o pe dânsa celelalte, încât nici nu mâncau împreună cu dânsa. Deci, fiind rânduită la bucătărie, toată slujba o făcea. Și era, ca să zic așa, cu lucrul împlinind cuvântul cel scris: De voiește cineva să fie înțelept între voi în veacul acesta, facă-se nebun, ca să fie înțelept.

Aceasta, legând pe capul ei o treanţă (că toate celelalte erau tunse şi aveau scofii pe cap), aşa slujea. Nici una din cele patru sute ce erau acolo nu au văzut-o cândva necăjită sau supărată. Şi în toată vremea vieţii ei nu a stat la masă cu celelalte, nici nu s-a împărtăşit cu vreo bucată de pâine, ci cu firmiturile meselor pe care le curăţa şi cu rămăşiţele din oalele pe care le spăla, cu acestea se îndestula. Şi nu a ocărât vreodată pe cineva, nici nu a grăit vreun cuvânt, mic sau mare, nici nu a cârtit, chiar dacă din toate părţile era îmboldită şi urâtă de celelalte.

Deci, Sfântului Pitirum, pustnicului şi bărbatului celui prea iscusit, i-a stat înainte îngerul Domnului şi i-a zis: „Pentru ce cugeţi înalt despre tine, ca şi cum ai fi cucernic, pentru că stai într-un loc ca acesta? Voieşti să vezi pe o femeie mai cucernică decât tine? Du-te în mănăstirea femeilor tabenisiotence şi vei afla acolo pe una având coroană pe capul ei. Aceea este mai bună decât tine. Că, luptându-se cu atâta norod, nu şi-a depărtat niciodată inima de la Dumnezeu. Iar tu, şezând aici, rătăceşti cu mintea prin cetăţi, deşi niciodată nu ai ieşit de aici”.

Iar el, îndată sculându-se, a venit până la locul unde era mănăstirea şi a rugat pe dascălii lor să-l lase să intre în mănăstirea femeilor. Şi aceia, ca pe unul ce era slăvit şi bătrân, i-au îngăduit să intre. Intrând, a cerut să vadă pe toate surorile, dar aceea nu s-a arătat. Apoi le-a zis lor: „Aduceţi-mi-le pe toate, că lipseşte una”. Şi au zis lui: „Una nebună mai avem înlăuntru, în bucătărie”, că aşa o numeau pe ceea ce pătimea. Zis-a lor bătrânul: „Aduceţi-o şi pe aceea. Lăsaţi să o văd şi pe dânsa”. Iar ele, ducându-se, o strigau, dar ea nu a ascultat, poate simţind lucrul, ori poate şi i se descoperise ceva. Însă ele o trăgeau cu sila, zicându-i: „Sfântul Pitirum voieşte să te vadă pe tine”; căci era renumit bărbatul.

Deci, venind ea, a văzut treanţa pe fruntea ei şi, căzând la picioarele ei, zicea cu glas mare: „Binecuvintează-mă, maica mea”. Şi a căzut şi aceea asemenea la picioarele lui, zicând: „Tu mă binecuvintează pe mine, domnul meu, Avva”. Şi s-au spăimântat toate, şi au zis lui: „Nu îţi aduce ocară, Avva, că este nebună”. Zis-a lor bătrânul: „Voi sunteţi nebune, că aceasta este maică şi a voastră şi a mea – căci aşa se numeau cele duhovniceşti. Şi mă rog să mă aflu vrednic de dânsa în ziua Judecăţii”.

Auzind acestea, toate au căzut la picioarele ei, mărturisindu-se atunci în multe feluri: una cum a vărsat lături din strachină peste dânsa; alta: „că am îmboldit-o și am înghiontit-o”; alta: „că i-am pus muștar la nas”, și, în scurt timp toate au spus că i-au adus ei multe feluri de ocări.

Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături vol. 2

Distribuie
6 comentarii la „Povestire despre o fecioară nebună”
  1. Foarte frumoasă poveste! Cu adevărat m-a făcut să mă emoționez! O lecție pentru toți creștinii! Amin și doamne ajută și ne iartă pe noi păcătoșii!

  2. Doamne cât de răbdătoare m. a emoționat. Doamne ajuta.ne și pe noi. Suntem păcătoși ce nu meritam sa ridicam ochii la cer…

  3. ASA DE MULT AM RĂMAS PROFUND IMPRESIONAT. ADEVĂRATĂ POVESTE DATA MODEL PENTRU NOI OAMENII DE RAND. CA MULT MAI PĂCĂTUIM ȘI MA ROG EU PĂCĂTOSUL CA DOMNUL CEL IUBITOR DE OAMENI SA MA IERTE DE PĂCATE. SLAVA LUI DUMNEZEU ȘI PE PĂMÂNT PACE, ÎNTRE OAMENI BUNA VOIRE.. DOAMNE AJUTA!!! PE TOT OMUL ÎNTRISTAT ȘI PE MINE. GHEORGHE.. MULȚUMIM DOAMNE PENTRU TOATE. AMIN!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *