Prietenia este una dintre cele mai mari binecuvântări de care ne putem bucura în această viață.
Pentru a fi puternică și neschimbătoare, prietenia trebuie să-L aibă la temelie pe Mântuitorul Iisus Hristos, Cel Care și-a dat viața pentru prietenii Săi (Ioan 15, 13). Dacă frumusețea fizică este impulsul care naște iubirea naturală dintre un bărbat și o femeie, atunci când vorbim despre prietenie, factorul declanșator îl reprezintă frumusețea sufletească. În acest sens, prietenul este un „om bun, cu suflet sănătos, care cugetă cele drepte, fiind iubitor de virtute, integru în ce privește deprinderile sale morale, fidel iubirii, sincer în cuvinte, statornic sufletește, sfetnic vrednic, curajos, iubitor de adevăr și dreptate.„
„Mare lucru este prietenia, iubiților, și cât de mare este, nimeni nu poate știi și niciun cuvânt nu o poate reprezenta, decât numai cel ce are cunoștința ei. […] Cel ce iubește nu voiește să poruncească, nici să stăpânească, ci chiar stăpânind peste alții, el este plin de grații, voiește mai degrabă să dea altora decât el să primească ceva, pentru că el iubește cu adevărat și se găsește totdeauna ca și cum nu i s-ar fi îndeplinit pofta. Nu este atât de încântat când el se găsește în fericire, pe cât este atunci când poate face binele. El voiește să predomine pe aproapele prin dragoste, să-i folosească chiar, si să-i fie oarecum ca datornic, voiește a face totul după placul aceluia și totuși nu se arată pe față, ci vrea să fie ca un datornic.
Poate că mulți dintre voi sunt în necunoștință de cele ce spun. Voiește a-l stăpâni prin binefacere și totodată să nu se pară că el stăpânește, ci ca și cum îl recompensează, ceea ce a făcut Dumnezeu față de oameni. Trebuia ca să dea pe Fiul său pentru noi, însă ca să nu se pară că-L dă pentru placul nostru, ci pentru folosința noastră, a poruncit lui Avraam ca să dea pe fiul său, ca astfel, făcând ceva mare, să nu se pară a fi mare. Când nu este la mijloc dragostea, atunci batjocorim binefacerile, și chiar pe cele mai mici și nebăgate în seamă le ridicăm și îi dăm însemnătatea ce poate nu o au prin ele însele, pe când dacă este dragostea adevărată, le ascundem, ba încă chiar pe cele mari le micșorăm și nu le dăm importanța ce o au, ca să nu se creadă că voim a avea ca datornic pe cel iubit, ci noi înșine ne considerăm ca datornici lui prin faptul că-l avem pe el dator.
Știu, iubiților, că mai mulți nu pricep ceea ce eu vorbesc, iar cauza este că noi vorbim despre un lucru ce în timpul de față se găsește în ceruri. După cum dacă am vorbi de o plantă oarecare din India, de care nu are nimeni nicio cunoștință, noi nu am putea să o reprezentăm așa precum este, oricâte am spune, tot așa și în cazul de față, oricâte voi spune, în zadar voi vorbi, că nimeni nu va fi cu băgare de seamă. Acea plantă, zic, este sădită în ceruri, având ramuri nu încărcate cu mărgăritare, ci cu o viață virtuoasă, cu mult mai plăcută decât acelea. Care plăcere voiești a-ți spune, fie ea demnă, fie nedemnă? Ei bine, plăcerea dragostei adevărate covârșește pe toate Ia un loc, chiar de mi-ai spune și de plăcerea, vreau să zic de dulceața mierii, căci mierea se înăcrește după un timp, pe când prietenul adevărat niciodată, întrucât este prieten, ci încă pofta mai mult sporește și niciodată nu se găsește mulțumită. Prietenul adevărat este mai plăcut decât chiar viața prezentă, căci mulți după încetarea din viață a unor asemenea prieteni, nu mai doresc să trăiască. Cu un asemenea prieten cineva poate suferi și exilul, iar fără prieten nu poate trăi nici în propria sa țară. Cu un asemenea prieten chiar și sărăcia este suportabilă, iar fără dânsul și sănătatea și bogăția sunt de nesuferit. În persoana unui asemenea prieten el are pe un al doilea eu.
Sunt grozav de necăjit în mine însumi, că nu pot să spun, nu pot să reprezint chestiunea prin exemple. Cunoșteam eu că acelea spuse sunt cu mult mai prejos decât ar fi trebuit. Dar toate acestea se petrec aici, pe când din partea lui Dumnezeu este o așa recompensă pentru dragoste, încât nu se poate spune.” ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
din cartea: Sfinții Părinți despre prietenie și încredere