Prima poruncă este „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului și din casa robiei. Să nu ai alti dumnezei afară de Mine”
Ce învață prima poruncă? Această poruncă învață că Dumnezeul cel din ceruri este adevăratul și singurul Dumnezeu, Căruia se cuvine slujirea și slava dumnezeiască și oprește închinarea la alți dumnezei născociți de mintea întunecată de păcat (idoli). Creștinul trebuie, deci, să creadă, să nădăjduiască și să-L iubească numai pe Dumnezeu, mai presus de orice; numai Lui să-l închine toate gândurile, simțirile și dorințele sale și să nu se lepede de El, oricâte suferințe s-ar abate asupra lui. Porunca aceasta cere creștinului să-și împodobească viața cu cele trei virtuți teologice: credința, nădejdea și dragostea, singurele în stare să-l păstreze în legătură strânsă și continuă cu Dumnezeu.
Față de prima poruncă greșesc cei fără de Dumnezeu, cei ce cred în mai multi dumnezei, cei ce tăgăduiesc pronia lui Dumnezeu, cei ce cred în noroc și în soartă, toți vrăjitorii și ghicitorii și cei ce cred în erezii și cei ce se grăbesc spre aceștia, ereticii, câți nu cred, după dreapta credință într-Unul Dumnezeu, Cel în Treime și, pe scurt, toți cei ce nădăjduiesc mai mult de la om sau de la ei înșiși sau de la bunurile firești sau dobândite, pe care le au, decât de la Dumnezeu. Față de această poruncă greșește încă cineva, dacă, de bunăvoie, a nutrit gânduri de necredință cu privire la orice lucru al credinței sau dacă le-a grăit cu gura sa. Dacă L-a urât pe Dumnezeu sau dacă L-a tăgăduit. Dacă L-a ispitit pe Dumnezeu, cerându-l minuni, fără să fie de trebuință. Dacă a răpit vreun lucru sfințit și de-al Bisericii. Dacă a vândut sau a cumpărat cu bani harul lui Dumnezeu. Dacă s-a lenevit și nu a învățat tainele credinței și învățătura creștină. Dacă a citit cărti potrivnice credinței și virtuții. Dacă n-a avut cuvenita cucernicie față de lucrurile dumnezeiești. Dacă nu s-a mărturisit cu cercetarea cuvenită a cugetului, cu durere și cu hotărârea de a nu mai păcătui. Dacă s-a împărtășit cu preacuratele Taine, aflându-se în păcat de moarte. Dacă a ridicat mâna împotriva slujitorilor Bisericii. Dacă și-a pierdut nădejdea în îndurarea lui Dumnezeu, sau a păcătuit încrezându-se prea mult în sine, sau a hotărât să păcătuiască până când va putea și apoi să se pocăiască. Și dacă, în sfârșit, a dat sfaturi sau a ajutat pentru toate aceste păcate. Sau dacă, putând să le împiedice, nu le-a zădărnicit, cu vorba sau cu fapta.
Se oprește oare prin porunca întâi cinstirea îngerilor și a sfinților? Nu, căci cinstirea data lor este alta decât aceea care se dă lui Dumnezeu. Îngerilor și sfinților se roagă creștinul numai pentru că aceștia să mijlocească pentru el către Dumnezeu, prin rugăciunile lor.