Prin Botezul creștin ortodox am primit pecetea Dumnezeiască

Botezul creștin ortodox este un legământ sfânt, făcut de noi oamenii în fața lui Dumnezeu.

Aceasta este cea dintâi dintre cele șapte Sfinte Taine. Prin ea omul, prin „apă și prin Duh” se curățește de păcatul strămoșesc, devenind membru al Bisericii – Trupul Domnului – lui Hristos și moștean al împărăției lui Dumnezeu. Botezul Mântuitorului și al urmașilor Săi care formează al Său Trup – Biserica – a fost închipuit prin trecerea poporului ales al lui Dumnezeu israelit sub conducerea lui Moise, prin apele Mării Roșii. Precum acolo, apele Mării Roșii au fost un mijloc de mântuire din robie pentru poporul israelit, care i-a urmat lui Moise și a trecut prin mijlocul lor, pe când vrăjmașii lor asupritori care îi urmăreau cu furie, au fost osândiți și dați pierzării tot astfel și Taina Sfântului Botez, pe acei ce trec prin ea și urmează MântuitoruIui, după făgăduințele depuse înainte de primirea ei, îi mântuiește din robia faraonului viclean și necurat și de slugile lui cu trup și fără de trup – care, cu cât urmăresc mai cu furie pe credincioși, cu atât mai mult se ard și se sortesc osândirii vremelnice și veșnice.

Botezul pocăinței, al Sfântului Ioan Botezătorul, care a fost „din cer”, a fost o pregătire și o preînchipuire a adevăratului botez al Domnului Iisus Hristos. Dumnezeiasca Scriptură dă felurite numiri Tainei Sfântului Botez și anume: Botez, Botezul lui Hristos (Mt. 20, 22-23), Baia nașterii a doua și a înnoirii Duhului Sfânt (Tit. 3, 5), spălarea păcatelor, sfințire și îndreptare (1 Cor. 6, 11), luminare (Evr. 6, 4), gustarea darului ceresc și împărtășirea cu Duhul Sfânt și primirea cunoștinței adevărului, renașterea, îmbrăcarea în Hristos (Gal. 3, 27) etc. Sfinții Părinți numesc botezul Luminare – pentru că prin această taină, cu lumina credinței se alungă noaptea și întunericul orbecăirii în haosul prăpăstios al feluritelor păcate – plată de răscumpărare pentru cei prinși în cursele diavolului, iertarea învinuirii păcatelor, moartea păcatului, dar haric, renașterea sufletului, îmbrăcămintea luminii, împuternicit act – contract – de mântuire etc. etc.

Botezul creștin ortodox se face prin întreită afundare în apă, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh (Mt. 28, 19). Botezul este un văzut semn al renașterii. Botezul creștin ortodox este prima Taină Sfântă, este ușa milostivirii Dumnezeiești prin care omul intră în împărăția lui Dumnezeu: Sfânta Biserică luptătoare, și – dacă biruiește, împlinind făgăduințele – și în Sfânta Biserică Triumfătoare, unde va trăi fericit în vecii vecilor. Cei ce se botează, primesc: 1) harul Sfântului Duh, 2) iertarea păcatului strămoșesc, 3) cea a păcatelor proprii, făcute înainte de botez, dacă s-a botezat în vârstă, 4) se fac fii ai lui Dumnezeu, 5) dobândesc putere de mântuire sufletească, 6) se luminează, 7) se îmbracă în Hristos, 8) se spală, se sfințesc, și se îndreptează și 9) devin moșteni împărăției lui Dumnezeu.

În Testamentul Vechi semnul legăturii între Dumnezeu și om a fost tăierea împrejur. În Noul Testament acest legământ, „contract” al tăierii împrejur, încheiat între Dumnezeu și oameni, s-a înlocuit cu Taina Sfântului Botez. După cum „tăierea împrejur” la evrei nu se repetă, tot astfel nici Sfântul Botez la creștini nu se repetă. Cei ce-și leapădă Sfântul Botez – cu care au fost botezați de Preoții Bisericii Ortodoxe, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și îmbrăcați în Hristos – întâi se dezbracă de Hristos, și prin scăldarea numită de ei „botez”, răstignesc lor a doua oară pe Hristos; se „dezbotează”, rămânând robi ai primului lor stăpân „Satana” de care s-au lepădat la luarea primului Botez. Prin lepădarea Sfântului Botez luat întâi, au lepădat toate cele împreunate cu taina aceasta Dumnezeiască adică: Sfintele făgăduințe, lepădarea de Satana, de toate lucrurile Iui, slujbele, îngerii și trufia lui… și împreunarea și rămânerea cu Domnul Hristos. Astfel cei ce se dezbotează schimbându-și cu o scăldare Botezul prim și unic, cu făgăduințele date, s-au lepădat și de Hristos și de puterea Sfintei Cruci și de Sfintele Icoane, și de Sfintele Taine Dumnezeiești precum și de toate celelalte daruri și au rămas iarăși robi ai vechiului lor stăpân „Satana” cu drăceasca lui pecete: (666), pe frunțile și dreapta lor.

Sfântul Ipolit, arhiepiscopul Romei, împreună cu alți Părinți bisericești, vorbind despre această drăcească pecete (666) o explică astfel: „Mă lepăd de Făcătorul cerului și al pământului; mă lepăd de Sfântul Botez; mă lepăd de a sluji lui Hristos și mă fac rob al tău; mă lepăd de împărăția cerului și iubesc muncile cele veșnice; mă lepăd de Sfânta Cruce și primesc pecetea ta…„. Se înșeală și păcătuiesc amarnic acei creștini care, dând ascultare feluriților prooroci mincinoși – eretici sectari – își leapădă Sfântul Botez lăsându-se scăldați de niște nechemați care nu sunt împuterniciți de Dumnezeu cu Dumnezeiescul Dar al preoției, sub cuvânt că li se iartă păcatele. Aceștia ajung la proverbul amintit în scris de Sfântul Apostol Petru despre porc și câine (2 Petru 2, 22). Căci precum porcul spălat se bagă iarăși în lacul cu tină (nămol) și iese mai murdar de cum a fost înainte de scăldare; tot astfel pățesc și creștinii care își schimbă Sfântul Botez – luat în apa sfințită de Preot cu Darul lui Dumnezeu, – cu o scăldare făcută într-o apă oarecare, de niște minciuno-botezători. Asemenea sunt și câinelui întors la ce vărsase, acei care își leapădă credința sfântă a ortodoxiei, întorcându-se iarăși la viața întunecată a ereziilor, rătăcirilor sectare și a păgânătăților lor.

Fiecare creștin dornic de mântuirea și fericirea lui veșnică, să-și aducă aminte totdeauna că e numai: „un Domn, o credință și un botez” adevărat. Să fie statornici în credința adevărată a Sfintei Biserici apostolice și sobornicești; să-și păstreze cu sfințenie primul și unicul Sfânt Botez, împreună cu făgăduințele depuse, și se va mântui.

Diavolul – balaurul cel vechi – (Apc. 12, 9) pentru a dezbrăca pe om cu desăvârșire de toate darurile Dumnezeiești, de orice dreaptă nădejde a mântuirii sale sufletești și a-l despărți pentru totdeauna de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, și-a băgat în creștinismul nostru coada de pierzare a „ereziilor” cu care ne scoate afară a treia parte din stelele cerului – creștinii Bisericii – și le aruncă jos, în prăpăstiile rătăcirilor păgânești și satanicești (Apc. 12, 4). O parte din coada balaurului vechi sunt ereticii veacului acestuia „satane cu chip omenesc”; cu ajutorul acestora balaurul apocaliptic îmbată de cap pe mulți creștini proști și orbindu-i îi silește să-și lepede primul Botez Sfânt, schimbându-l cu o scăldare, sub minciuno-învățătura că li se iartă păcatele. Vai și amar de cei ce cad pradă în ghearele și dinții acestor fiare apocaliptice cu chip omenesc și cu pecetea fiarei pe fruntea lor, cu nr. 666. Cei ce-și leapădă Sfântul Botez prim și unic, luat în numele Sfintei Treimi, acelora vai lor! S-au lepădat de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, în numele Căruia s-au botezat, de Sfânta Cruce și de mântuirea sufletelor, sortindu-se prin neascultarea lor de sfaturile Bisericii – osândirilor vremelnice și veșnice.

Domnul nostru Iisus Hristos numai o singură dată a murit, S-a îngropat și a înviat din morți. În sec. XII, când și în Biserica apuseană botezul se făcea prin trei afundări în numele Sfintei Treimi, cum după datorie face Sfânta Biserică Ortodoxă, Cardinalul (rom. cat.) Robert Pulus zicea: Când candidatul este scufundat în apă, se simbolizează moartea Domnului Hristos; când el stă ascuns, scufundat sub apă, se închipuie îngroparea Domnului Hristos; iar când este ridicat în sus din apă se reprezintă învierea Domnului Hristos.

După practica Sfintei Biserici apostolice și sobornice căreia i-a urmat și biserica apuseană până în sec. XII, botezând prin întreita cufundare – păcătuiesc mult și greu papistașii care au înlocuit întreita cufundare, prin întreita stropire. Păcătuiesc și mai cumplit rătăciții sectari, care au înlocuit întreita cufundare, după numărul celor trei Fețe Dumnezeiești, cu o simplă scufundare care ar corespunde mai degrabă cu (unul) stăpânitorul veacului acestuia. Sfânta Biserică apostolică și sobornică nu admite sub nici un motiv repetarea botezului care e făcut bine, după toate prescripțiile sfinte. În Dogmatica Ortodoxă vol. IV pg. 359-361, de Episcopul Silvestru de Canev ni se arată că: Sfântul Chiril al Ierusalimului numește botezul pecete nestricată, iar Sfântul Vasile cel Mare pecete inviolabilă. După Fericitul Ieronim la fiecare renăscut se aplică deosebita pecete Dumnezeiască, asemenea aceleia cu care a fost pecetluit primul om, fiind creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar după Fericitul Augustin pecetea Dumnezeiască formează în creștinul ce primește botezul un chip caracteristic sau fizionomic, care niciodată nu se șterge și prin urmare repetarea botezului e de prisos.

Sfântul Ioan Gură de Aur, văzând de asemenea în lucrarea botezului ceva egal cu urma peceții mai spune următoarele: Prin botez ne-am îngropat cu Hristos întru moartea Sa. După cum nu-i posibil ca Hristos să se mai răstignească a doua oară, tot așa nu-i posibil să ne mai botezăm a doua oară. Fericitul Teodorit, față de chestiunea aceasta, explicând cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Și pe cei căzuți iarăși îi înnoiește întru pocăință, căci iarăși au răstignit lor pe Fiul lui Dumnezeu, batjocorindu-l” (Evr. 6, 6; 10, 26) scrie următoarele: „Este lucru cu totul imposibil, spune Apostolul celor ce vin la botez, celor ce se împărtășesc de darul Duhului lui Dumnezeu, celor ce primesc chipul darurilor veșnice, să se apropie din nou și să se învrednicească de un al doilea botez. Căci aceasta n-ar însemna altceva, decât a pironi din nou pe Cruce pe Fiul lui Dumnezeu și a-L batjocori din nou, cum a fost întâia oară; căci după cum El a suferit patimi o singură dată, tot așa și nouă se cuvine să ne împărtășim cu El întru patimi, și îngropându-ne cu El, să ne și sculăm cu Dânsul prin Botez; și de aceea e imposibil a ne folosi a doua oară de Darul Sfântului Botez„.

Tot cam acestea le repetă și Sfântul Ioan Damaschin. El învață că Sfântul Botez înseamnă moartea Domnului și prin botez ne îngropăm cu El… de aceea cum Domnul odată a murit, tot așa și noi, numai odată trebuie să ne botezăm… Toți cei care fiind botezați în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh… se mai botează din nou, din nou răstignesc pe Hristos, cum spune Dumnezeiescul Apostol.

Nicodim Măndiță; Vârtejul rătăcirilor