
Oare cum ne vom îndreptăți, când ne gândim că Hristos, Care este Dumnezeu, a suferit atâtea pătimiri înfricoșătoare, fără să săvârșească vreun păcat? Cugetă la înfricoșătoarea pogorâre a Nemărginitului Dumnezeu, Care a pătimit atâtea pentru noi, păcătoșii, vinovații și osândiții. A fost pălmuit peste față, a fost biciuit, ocărât, răstignit și a murit cu cea mai rea moarte, potrivit celor spuse: „Blestemat tot cel spânzurat pe lemn.”
Acesta, Dumnezeu fiind, a suferit atâtea pentru noi, păcătoșii. Ce îndreptățire vom aduce noi, dacă nu răbdăm nici o ispită pentru dragostea Lui, nici chiar pentru păcatele noastre?
Prin necazuri se mântuiește omul. Fără necazuri nimeni nu s-a mântuit. Calea ce duce la Dumnezeu este strâmtă și spinoasă, iar cel care vrea să pășească pe ea se întristează, sângerează si asudă. Pe aceasta să pășim, pentru a merge la viața cea veșnică.
Efrem Filotheitul; Povețe părintești
alte articole
Necunoscută ne este moartea, pe când răbdarea va fi încununată veșnic
Cine leapădă suferința acela leapădă și mântuirea
Suferința poate fi pricinuită de păcatul strămoșesc, de păcatele personale și de diavol
Prin necazurile acestei vieți omul rămâne lângă Dumnezeu și se mântuiește
Dacă Dumnezeu nu a creat suferința atunci de unde vine ea?
Întristarea care omoară sufletul și întristarea care sfințește sufletul