Se istorisește că marele plăcut al lui Dumnezeu Sfântul Grigorie Dialogul papa al Romei, cu rugăciunile sale a mântuit din veșnicile munci ale iadului sufletul idolatrului împărat Traian. Sfântul Ioan Damaschin, într-un cuvânt al său despre cei adormiți scrie despre aceasta următoarele: „Grigorie Dialogul Episcopul Romei celei vechi, precum știm toți, era vestit în sfințenie și înțelegere. Când slujea, avea părtaș un înger din cer, care slujea împreună cu dânsul. Acesta călătorind oarecând pe podul cel de piatră și stând într-adins a făcut rugăciune către Domnul cel iubitor de suflete, pentru iertarea păcatelor lui Traian împăratul. Atunci a auzit îndată glas de la Dumnezeu, zicându-i: „Rugăciunea ta am auzit-o si dau iertare lui Traian. Tu însă să nu mai faci rugăciuni pentru păgâni„. Aceasta este adevărată și o mărturisește tot răsăritul și apusul.
Așijderea prin rugăciunile binecredincioasei împărătese Teodora și ale Sfinților Părinți ortodocși s-a scos din groaznica muncă, urâtul de Dumnezeu Teofil iconoclastul. Acesta urmând la împărăție, pe mulți Sfinți Părinți i-a dat la multe feluri de chinuri și de munci pentru Sfintele Icoane. Când acesta avea doisprezece ani de împărăție, a fost cuprins de boala dezinteriei. Venindu-i vremea să se despartă de viața aceasta, foarte mult și-a deschis gura, cât și măruntaiele cele dinlăuntru i se vădeau.
Împărăteasa Teodora văzând aceasta, s-a întristat foarte mult pentru acea întâmplare și într-aceea a adormit. Atunci văzu în vis pe Prea Curata Născătoare de Dumnezeu ținând în brațe pe Pruncul Cel mai înainte de veci. În jurul ei stăteau îngeri prea luminați și băteau pe Teofil bărbatul ei și își râdeau de dânsul. După ce s-a sculat ea din somn, Teofil venindu-și în fire, a strigat: „Vai mie ticălosul că mă bat pentru Sfintele Icoane”. Atunci îndată a pus deasupra lui împărăteasa Icoana Prea Curatei Născătoare de Dumnezeu rugându-se ei cu lacrimi. Așa aflându-se Teofil, a văzut pe unul din cei ce stăteau înaintea lui ținând Icoana și apucând Icoana cu mâinile sale a început a o săruta. Îndată gura lui, care scrâșnea asupra Sfintelor Icoane și gâtlejul care se desfăcuse așa de grozav, și-au revenit la firea cea dintâi și s-au făcut precum au fost mai înainte.
Astfel, s-a odihnit Teofil de nevoia și de pedeapsa de care era cuprins. El a adormit mărturisind că bun lucru este a cinsti Sfintele Icoane. Atunci împărăteasa scoțând din lădițele sale cinstitele si Sfintele Icoane a făcut de le-a sărutat bărbatul ei Teofil și cu tot sufletul le-a cinstit. După puțină vreme Teofil s-a lipsit de această viață. Atunci Teodora a chemat pe toți care erau în izgonire și temnițe, a alungat din scaunul Patriarhicesc pe Ioan care era fermecător, și a pus pe Sfântul Metodie Mărturisitorul în scaunul său, care multe răbdase mai înainte și în groapă de viu fusese îngropat.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, Ortodoxia sau dreapta credință creștinească, ieșind deasupra tuturor ereziilor, a făcut multe rugăciuni de mulțumire lui Dumnezeu. Împărăteasa, a rugat atunci întreg soborul Arhiereilor și Preoților să facă rugăciuni pentru Teofil bărbatul ei. Clericii, văzând credința împărătesei, măcar că se lepădau, însă tot au îngăduit. Sfântul Metodie a adunat atunci pe tot poporul și pe tot clerul Bisericii. Arhiereii s-au strâns acolo la Biserica cea mare și au făcut rugăciuni către Dumnezeu, toată noaptea, pentru Teofil, si toți s-au rugat cu lacrimi și cu umilință. Așa au făcut peste toată săptămâna cea dintâi a Marelui Post. Împărăteasa Teodora singură cu alte femei și cu mulțime de popor au făcut deasemenea multe rugăciuni.
Când se făceau rugăciuni acolo, împărăteasa Teodora, culcându-se vineri despre ziuă, i s-a părut că se află la un stâlp de Cruce. Acolo a văzut pe ea oarecare mergând cu gâlceavă mare vrând să treacă pe acea cale. Ei duceau multe feluri de unelte de muncă. În mijlocul lor duceau pe împăratul Teofil legat cu mâinile înapoi. Împărăteasa cunoscându-l a mers în urma celor care-l duceau. Ajungând la poarta de aramă, a văzut o vedere mai presus de fire. Un om mare ședea înaintea icoanei lui Hristos. El se pornea cu mare mânie împotriva lui Teofil. Împărăteasa atunci atingându-se de picioarele Aceluia, l-a rugat pentru împărat. Abia, abia deschizându-și gura, a zis: „Mare este credința ta femeie! Să știi dar că pentru lacrimile și credința ta, încă și pentru rugăciunile servitorilor Mei și ale Preoților, dau iertare bărbatului tău„. După aceea a zis către cei ce-l duceau: „Dezlegați-l și-l dați femeii sale„. Ea luându-l s-a dus bucurându-se și veselindu-se. După aceea îndată s-a deșteptat.
În acel timp Patriarhul Metodie luând o hârtie nouă, a scris într-însa numele tuturor împăraților eretici și numele lui Teofil. Apoi a pus-o sub Sfânta Masă pe ascuns, nevăzându-l nimeni. Vineri a văzut și el prin vis un înger mare și înfricoșat intrând în Sfânta Biserică, care apropiindu-se de dânsul i-a zis: „Auzitu-s-a rugăciunea ta, Episcope, și ai dobândit iertare împăratului Teofil. De acum pentru aceasta să nu mai superi pe Dumnezeu„. El vrând să se încredințeze de este lucru adevărat ceea ce văzuse, a mers din locul unde stătea și luând hârtia a citit-o. O, judecățile lui Dumnezeu! A aflat numele lui Teofil șters de tot, prin voia lui Dumnezeu. De aceasta auzind împărăteasa s-a veselit foarte…
Nicodim Măndiță; Judecata particulară