Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci își trage rădăcinile tocmai din anul 326, când a fost descoperită Crucea pe care a fost răstignit Domnul slavei. După ce a fost coborât trupul Domnului de pe Cruce, evreii au dorit să șteargă urma Nazarineanului, aruncându-I și Crucea într-o prăpastie de lângă vârful Căpățânii. Stăruitoarea evlavie a Sfintei Împărătese Elena a fost încununată de Mirele Bisericii în chip magistral. Prin minune a fost aflată, între cele trei cruci, cea pe care a fost răstignit Hristos. Un condac al Acatistului Sfintei Cruci ne aduce aminte iar și iar de pronia divină: „Puterea Lemnului s-a arătat atunci, spre adevărata încredințare a tuturor, și pe cea fără de glas și moartă spre viață a sculat-o…”
Așezată în cultul liturgic, mai ales după 13 septembrie 335, când s-a sfințit marea biserică construită de împăratul Constantin pe locul Golgotei și al Sfântului Mormânt, a doua zi fiind înălțată Crucea în chip solemn în fața credincioșilor de către patriarhul Macarie al Ierusalimului, Praznicul Înălțării Sfintei Cruci devine astfel cea mai veche și importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Lemnului de viață dătător. S-a întâmplat ca și mai târziu, la întoarcerea Sfintei Cruci la Ierusalim, după ce fusese furată de perșii conduși de Chosroes la 614, să fie înălțată iarăși în văzul extaziat al credincioșilor adunați în Cetatea Sfântă, de către patriarhul Zaharia, tot într-o zi de 14 septembrie a anului 630.
Dar de acum înainte, cinstirea Sfintei Cruci nu numai prin facerea semnului s-a manifestat. În mijlocul fiecărei comunități creștine, crucea avea se străjuiască deasupra bisericii, intrând înăuntru, deasupra catapetesmei aceeași armă împotriva diavolului. Participând la slujbele Bisericii, o bogată imnografie a Crucii ta apleacă în genunchi. O, dacă s-ar fi păstrat până astăzi râvna de odinioară spre cinstirea lui Hristos cel răstignit! Dar iată câteva gânduri de durere frânte-n versuri de cântare: „Cruce Sfântă, părăsită / lângă margine de drum, / coperișul tău se strică / lângă creștinii de-acum. / Cruce Sfântă, jalnic este; / tristă stai plecată-n jos / și nu-i nimeni să te-ndrepte / din iubire de Hristos.” Și, o, câți nu sunt astăzi care socotesc că-i păcat să te și însemnezi cu acest prea dulce semn al mântuirii.
„S-a plinit glasul prorocului Tău Moise, Dumnezeule, ce zice: Vedea-veți Viața voastră spânzurată înaintea ochilor voștri, Astăzi Crucea se înalță și lumea din înșelăciune se slobozește; astăzi învierea lui Hristos se înnoiește și marginile pământului se bucură, în chimvale ca David cântare Ție aducând și zicând: Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului, Dumnezeule: Crucea și Învierea; prin care ne-ai mântuit pe noi, Bunule, Iubitorule de oameni, Atotputernice, Doamne, slavă Ție.„
[…] Crucea e ridicare sufletului și viață veșnică; crucea e slava Domnului; crucea e biruitoarea potrivnicilor și izbăvitoarea oamenilor. Doamne Hristoase, Dumnezeul nostru, Care pentru a noastră mântuire ai venit de la Părintele Tău Cel fără de început, din cel mai de sus crug ceresc, pe tărâmurile cele de jos ale pământului, Dumnezeu fiind neschimbat, în firea noastră Te-ai îmbrăcat și Te-ai făcut om deplin pentru milostivirea Ta cea multă și neurmată, ca să aduci la Tine neamurile — moștenirea cea dată Ție — scoase din gura vrăjmașului și chinuitorului celui vechi, adică diavolului, căruia ne-am făcut robi prin păcat, fiii Tăi fiind și partea Ta cea aleasă, despre care ai zis: Alte oi am! […]
[…] văduvei din Nain (Lc. 7, 11-15) pe Lazăr cel mort de patru zile (Ioan 11) și după moartea Ta pe Cruce… ai deschis mormintele și multe trupuri ale Sfinților morți le-ai înviat — care după […]
Acest articol mi-a îmbogățit cunoștințele despre Sfânta Cruce pe care toți creștinii , este bine, să o cinstim. Azi , în ziua Sfintei Cruci, să-i folosim și mai mult semnul ei, rugându-ne pentru iertarea păcatelor și pentru îndepărtarea pandemiei prin care trecem, Doamne, ajută-ne!