joi. sept. 24th, 2020

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Prin Sfânta Cruce Dumnezeu ne-a mântuit pe noi

Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci își trage rădăcinile tocmai din anul 326, când a fost descoperită Crucea pe care a fost răstignit Domnul slavei. După ce a fost coborât trupul Domnului de pe Cruce, evreii au dorit să șteargă urma Nazarineanului, aruncându-I și Crucea într-o prăpastie de lângă vârful Căpățânii. Stăruitoarea evlavie a Sfintei Împărătese Elena a fost încununată de Mirele Bisericii în chip magistral. Prin minune a fost aflată, între cele trei cruci, cea pe care a fost răstignit Hristos. Un condac al Acatistului Sfintei Cruci ne aduce aminte iar și iar de pronia divină: „Puterea Lemnului s-a arătat atunci, spre adevărata încredințare a tuturor, și pe cea fără de glas și moartă spre viață a sculat-o…

Așezată în cultul liturgic, mai ales după 13 septembrie 335, când s-a sfințit marea biserică construită de împăratul Constantin pe locul Golgotei și al Sfântului Mormânt, a doua zi fiind înălțată Crucea în chip solemn în fața credincioșilor de către patriarhul Macarie al Ierusalimului, Praznicul Înălțării Sfintei Cruci devine astfel cea mai veche și importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Lemnului de viață dătător. S-a întâmplat ca și mai târziu, la întoarcerea Sfintei Cruci la Ierusalim, după ce fusese furată de perșii conduși de Chosroes la 614, să fie înălțată iarăși în văzul extaziat al credincioșilor adunați în Cetatea Sfântă, de către patriarhul Zaharia, tot într-o zi de 14 septembrie a anului 630.

Dar de acum înainte, cinstirea Sfintei Cruci nu numai prin facerea semnului s-a manifestat. În mijlocul fiecărei comunități creștine, crucea avea se străjuiască deasupra bisericii, intrând înăuntru, deasupra catapetesmei aceeași armă împotriva diavolului. Participând la slujbele Bisericii, o bogată imnografie a Crucii ta apleacă în genunchi. O, dacă s-ar fi păstrat până astăzi râvna de odinioară spre cinstirea lui Hristos cel răstignit! Dar iată câteva gânduri de durere frânte-n versuri de cântare: „Cruce Sfântă, părăsită / lângă margine de drum, / coperișul tău se strică / lângă creștinii de-acum. / Cruce Sfântă, jalnic este; / tristă stai plecată-n jos / și nu-i nimeni să te-ndrepte / din iubire de Hristos.” Și, o, câți nu sunt astăzi care socotesc că-i păcat să te și însemnezi cu acest prea dulce semn al mântuirii.

S-a plinit glasul prorocului Tău Moise, Dumnezeule, ce zice: Vedea-veți Viața voastră spânzurată înaintea ochilor voștri, Astăzi Crucea se înalță și lumea din înșelăciune se slobozește; astăzi învierea lui Hristos se înnoiește și marginile pământului se bucură, în chimvale ca David cântare Ție aducând și zicând: Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului, Dumnezeule: Crucea și Învierea; prin care ne-ai mântuit pe noi, Bunule, Iubitorule de oameni, Atotputernice, Doamne, slavă Ție.

0 Shares
Share via
Copy link
Powered by Social Snap