Distribuie

Cel bun suferă în această viață pentru păcatele sale, iar în cealaltă, se va bucura de Împărăția cerurilor.

Vrând să ne încredințeze de acest fapt, Sfântul Apostol Pavel ne spune: De aceea, mulți dintre voi sunt neputincioși și bolnavi și mulți au murit (1 Cor. 11, 30).

Iată ce a scris el despre un creștin din Corint care păcătuia: Să dați pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus (1 Cor. 5, 5).

Dar și în Vechiul Testament, proorocul Isaia spune despre Ierusalim: Dați curaj Ierusalimului și strigați-i că munca de rob a luat sfârșit, fărădelegea sa a fost ispășită și că a luat pedeapsă îndoită din mâna Domnului pentru păcatele sale (Isaia 40, 2).

Proorocul David zice: Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar. Întăritu-s-au vrăjmașii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept (Ps. 68, 5-6).

Și iarăși: Vezi smerenia mea și osteneala mea și-mi iartă toate păcatele mele (Ps. 24, 19).

De aici înțelegem că toți cei buni sunt pedepsiți pe pământ pentru păcatele lor. Să nu ne pară rău atunci când vedem că cei răi sunt fericiți în viața aceasta, ci să ne bucurăm atunci când noi suferim. Pentru că suferințele și încercările sunt răscumpărarea păcatelor pe care le-am săvârșit. Iar dacă ne răscumpărăm păcatele aici, pe pământ, dincolo vom avea parte de mântuire.

De aceea spune Apostolul Pavel: Necazul nostru de acum, ușor și trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veșnică covârșitoare (2 Cor. 4, 17). De altfel, noi, creștinii, nu trebuie să cerem binele. Hristos le-a spus ucenicilor Săi că vor avea încercări: În lume necazuri veți avea (Ioan 16, 33). Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni (Ioan 15, 20).

Și Apostolul ne încredințează fără putință de tăgadă: Toți care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniți (2 Tim. 3, 12). Dacă vom înțelege că în viața noastră vom avea de întâmpinat probleme și greutăți, boli și infirmități, lipsuri și nedreptăți, suferințe și chinuri, atunci niciodată nu vom fi luați prin surprindere și nu ne vom mâhni.

Va veni și vremea odihnei. Acum este, însă, vremea încercărilor, a ispitelor, a supărărilor, ca prin ele să dobândim nădejdea mântuirii, așa cum ne spun Sfinții Apostoli Iacov și Pavel: Mare bucurie să socotiți, frații mei, când cădeți în felurite ispite, știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdarea; iar răbdarea să-și aibă lucrul ei desăvârșit, ca să fiți desăvârșiți și întregi, nelipsiți fiind de nimic (Iac. 1, 2-4).

Și nu numai atât, ci ne lăudăm și în suferințe, bine știind că suferința aduce răbdare, și răbdarea încercare, și încercarea nădejde (Rom. 5, 3-4).

Există, desigur, încercări mari și încercări abia simțite, supărări grele și supărări ușoare, ispite mari și ispite mici. Să știm, însă, că Dumnezeu nu îngăduie niciodată să fim ispitiți peste puterile noastre.

Iată ce scrie către Corinteni Apostolul Pavel: Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiți ispitiți mai mult decât puteți, ci odată cu ispita va aduce și scăparea din ea, ca să puteți răbda (1 Cor. 10, 13).

Ceea ce trebuie să facem noi este să-L rugăm pe Dumnezeu să alunge ispita de la noi, așa cum ne-a învățat El Însuși în Rugăciunea domnească: Și nu ne duce pe noi în ispită… (Mat. 6, 13). Dar dacă, prin îngăduința lui Dumnezeu, suntem încercați de ispite, să luptăm cu ele cu bărbăție.

Mai întâi, trebuie să nu ne supunem primejdiilor – așa cum fac oamenii înțelepţi; apoi trebuie să răbdăm nenorocirile cu mult curaj – așa cum fac oamenii viteji și înțelepți. Așadar, nu trebuie nici să ne avântăm, nici să dăm înapoi.

Păcatul este întuneric, putreziciune, moarte. Când ne învăluie, nu mai vedem dinaintea noastră. Astfel, deși pășim pe un drum larg, care este drumul egoismului și al desfătărilor, în cele din urmă ne prăbușim în prăpastia pierzaniei. Dimpotrivă, virtutea este lumină și viață. Atunci când o dobândim, ea ne conduce pașii fără greș. Și cu toate că pășim pe un drum strâmt și anevoios, adică pe drumul smereniei și al lipsurilor, în cele din urmă ajungem în raiul desfătării veșnice.

Fiecare suflet merge pe unul din aceste două drumuri. Noi să mergem pe cel de-al doilea, care este greu, dar mântuitor. În Predica de le Munte, Domnul spune: Intrați prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta și lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care o află. Și strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt care o află (Matei 7, 13-14).

Nimeni nu va ajunge la Împărăția cerurilor cu ușurință. Nimeni nu va moșteni bunătățile cerești prin desfătări. Nimeni nu va câștiga raiul prin plăceri trupești sau dacă se lasă copleșit de patimi și de grijile de fiecare zi.

Așadar, atunci când vezi vreun om că trăiește fără griji, în lux și în desfătări, nu îl invidia. Dimpotrivă, să-ți pară rău de el, pentru că este pe drumul care duce spre pierzanie. Și ce câștigă dacă, urmând un drum ușor, ajunge până la urmă la moarte și la întristare? Ce pierzi tu, care urmezi celălalt drum, care oricât de greu ar fi, te duce spre viață și bucurie?

Spune-mi, dacă ai vedea un om care merge pe cărări strâmte și greu de străbătut, îndreptându-se spre palat, ca să fie cinstit de către rege, și un altul care merge pe drumul principal al orașului, îndreptându-se spre locul unde va fi ucis de către oamenii regelui, pe cine ai ferici?

Fără îndoială că pe primul. De cel de-al doilea ți-ar părea rău, chiar dacă merge pe drum ușor de străbătut. La fel și acum, să nu-i fericim pe cei care se bucură de plăceri materiale, ci pe cei care se feresc de ele. Aceștia se îndreaptă spre rai, pe când ceilalți, merg spre iad.

Să dea bunul Dumnezeu să luați în sfârșit vorbele acestea ale mele în serios și să mergeți pe drumul dreptății, al iubirii și al evlaviei – drumul binecuvântat al Domnului, care vă va duce spre noul, cerescul și sfântul Ierusalim, la luminata cetate cugetătoare a lui Dumnezeu.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții

Distribuie
5 comentarii la „Prin suferințe și încercări ne răscumpărăm păcatele”
  1. Citeate epistola..Vinde yot ce ai si da saracilor..o zice Isus..Da te folosesti de tot ce ai dar nu pune suflet . In cele materiale.Isus sa nascut intrun grajd sarac…

  2. Citește viata Sfinților Brancovineni. Au fost putrezi de bogați, iar familia lor a ajuns Sfânta.
    Sfântul se refera la cei bogați, deoarece foarte putini sunt cei ce nu sunt milostivi și fac voia Domnului, iar cei săraci, majoritatea sunt milostivi și fac voia Domnului Dumnezeu.

  3. Pentru omul credincios, Raiul începe de pe pământ
    PREOTUL IOSIF TRIFA CUVINTE DUHOVNICEŞTI

    Omul cel credincios, încă pe pământ fiind, trăieşte un început de viaţă şi de fericire cerească. Pentru un astfel de om, Raiul a început aici pe pământ… El doreşte viaţa cea veşnică.

    Foto: Oana Nechifor
    Foto: Oana Nechifor
    Cine L-a aflat cu adevărat pe Domnul, cine trăieşte o viaţă cu El, cine ştie să se atingă de El şi să se topească în dragoste şi râvnă pentru cele sufleteşti, acela are şi aici, pe pământ clipe în care gustă bucuria şi dulceaţa vieţii şi fericirii veşnice.

    Pentru un astfel de om, Raiul a început aici pe pământ… El doreşte viaţa cea veşnică. Omul cel credincios, omul cel duhovnicesc doreşte viaţa veşnică nu numai pentru că i se spune în Scriptură că este nespus de frumoasă şi fericită, ci pentru că, în parte, a gustat el însuşi din ea şi a aflat cât este de dulce şi plăcută.

    Omul cel credincios, încă pe pământ fiind, trăieşte un început de viaţă şi de fericire cerească.

  4. Sa inteleg ca cei care au o situație materială bună câștigată exclusiv prin studiu, devotament si multa muncă sunt condamnați sa ajunga in Iad doar pentru că se pot bucura de anumite avantaje materiale? Iar dacă ești sărac și plin de lipsuri si boli automat vei fi primit in Împărăția cerurilor?? Poate cel bogat a câștigat banii cinstit și ajută si pe alți semeni de ai lui. Își sprijină familia, e un bun profesionist si in același timp are si mulți bani, fără să pacatuiasca intr un anumit fel (exceptând niște minciuni nevinovate sau altele, care oricum nu au fost sursa îmbogățiții sale).

    1. Citește viata Sfinților Brancovineni. Au fost putrezi de bogați, iar familia lor a ajuns Sfânta.
      Sfântul se refera la cei bogați, deoarece foarte putini sunt cei ce nu sunt milostivi și fac voia Domnului, iar cei săraci, majoritatea sunt milostivi și fac voia Domnului Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *