Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Pruncul Onufrie primește o pâine de la Hristos

Distribuie

După ce pruncul Onufrie a ajuns la vârsta de șapte ani, adesea se ducea la trapeză, și cerând câte o bucată de pâine, se ducea în tinda Bisericii, unde era zugrăvită o Icoană a Preacuratei Fecioare Născătoarea de Dumnezeu, care ținea pe mâinile ei pe Preasfântul Prunc, pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Atunci el s-a apropiat de Icoană, fiind fără de răutate și cu neștiință. Acolo vorbea cu pruncul cel zugrăvit pe Icoană, Care se ținea de mâinile cele feciorești. El grăia astfel către Iisus: „Și Tu ești mic, precum sunt și eu, însă eu mă duc la trapeză și mănânc; iar Tu nu mănânci niciodată. Pentru ce Te chinuiești așa, nemâncând nimic? Iată, primește partea mea și mănâncă".


Atunci Pruncul Hristos Cel închipuit pe Icoană, ca și cum ar fi fost viu, întindea mânuța Sa și lua pâinea din mâinile copilului Onufrie! Minunea aceasta s-a făcut nu numai odată ori numai de două sau de trei ori; ci de mai multe ori. Trapezarul văzând pe prunc luând pâine adeseori și plecând cu ea, l-a pândit să vadă ce face el cu pâinea și unde o duce. Deci, văzându-l ducându-se cu pâinea la biserică, a mers după dânsul mai departe și ajungând la ușa tindei, a văzut făcându-se minunea cea mai sus arătată și s-a înspăimântat. Imediat s-a dus și a vestit părintelui stareț și tuturor celorlalți monahi, mai sporiți în fapte bune. Aceia auzind o astfel de minune s-au înspăimântat cu totul.


Atunci starețul a învățat pe trapezar astfel: „Când Onufrie va mai cere pâine de la cuvioșia ta, să nu-i mai dai, ci să-i zici: „Du-te și cere pâine de la Acela Căruia i-ai dat de multe ori". Trapezarul ascultând pe starețul Mănăstirii, a făcut așa precum i-a poruncit. Dimineața venind Onufrie a cerut pâine după obicei. Trapezarul nu i-a dat; ci i-a zis: „Du-te și tu și cere pâine de la Acela Căruia tu i-ai dat de multe ori".


Pruncul fiind flămând s-a dus plângând către Sfânta Icoană a Preacuratei Fecioare Născătoarea de Dumnezeu și a zis plângând către Pruncul Hristos, cel închipuit pe Icoană: „Trapezarul nu vrea să-mi dea pâine de la el, și-mi este foame. Dă-mi Tu de la Tine că și eu Ți-am dat Ție de multe ori".


Atunci Pruncul Hristos, îndată i-a dat o pâine mare, frumoasă, curată, albă ca zăpada și caldă! Pâinea era atât de mare, încât era cu neputință unui copil de șapte ani să o ducă cu ușurință. Onufrie luând pâinea din mâinile Domnului Hristos, o duce cu greu. El a venit cu ea la părintele stareț lăudându-se și zicând: „Iată, Pruncul Hristos mi-a dat o pâine!” Părintele stareț minunându-se foarte mult de o minune ca aceea, a chemat pe toți monahii și frații Mănăstirii și le-a arătat acea pâine minunată și a poruncit trapezarului să povestească înaintea tuturor ceea ce a văzut.

Apoi Onufrie fiind întrebat de ei, a spus că a luat acea pâine din mâinile Domnului Hristos. Toți au început a preamări cu glas mare pe Dumnezeu, care a făcut niște minuni ca acestea, prin pruncul Onufrie. După aceea ei au împărțit pâinea în mai multe părți pentru binecuvântarea și sfințirea tuturor monahilor.

Distribuie