Frații mei, gândindu-ne la sfârșitul lumii, să ne gândim la sfârșitul nostru. N-avem treabă când are să fie sfârșitul lumii. Poate are să fie peste 100 de ani, poate peste 1000. Când o vrea Dumnezeu. Noi să ne gândim la sfârșitul nostru. Sfârșitul meu e sfârșitul lumii. Dacă eu mor peste un ceas, ce-mi pasă mie, sau ce mă privește că lumea va mai trăi. Dacă eu mă duc la groapă mâine, pentru mine lumea s-a terminat și eu mă duc în lumea cea veșnică. Cu ce mă duc? Cu ce am pus în traistă! Când pornești la drum, ți-ai pus merinde de acasă, ți-ai pus ceapă, ți-ai pus cozonac, ți-ai pus sticlă cu vin, ți-ai pus încălțări, ți-ai pus brâu, ți-ai pus căciulă, ți-ai pus bundiță de frig. Toate ți le-ai pus în traistă. Când stai la popas, ce scoți din traistă? Ce-ai pus! Nu? Aceea și găsești.
Vom găsi un pahar de apă dat în numele Domnului, o vorbă bună, o milostenie făcută. Dacă am ajutat pe fratele nostru, dacă ne-am rugat pentru cei ce ne-au necăjit să le facă Dumnezeu bine, nu rău; dacă n-am pomenit numele diavolului, dacă ne-am rugat, dacă am postit, dacă am privegheat, dacă am citit dumnezeieștile Scripturi, dacă am ajutat pe cel necăjit, pe cel sărman, dacă am îmbrăcat pe cel gol, dacă am primit pe cel străin. Toate le vom găsi dacă le-am pus în traistă, pe drumul cel veșnic.
De la naștere la mormânt – zice un filozof grec – este o clipă. Cel ce a văzut naștere, vede și groapa, negreșit. Ne-am născut, trebuie să murim în chip sigur. Pornim de la naștere și numai până la groapă ajungem. De aceasta suntem siguri. A răsărit soarele, merge la amiază, merge la apus, aceasta este viața noastră. Am răsărit în naștere. Înaintăm negreșit și asfințim în moarte. Aceasta să ne fie pururea în minte. Toți murim, cum zice Isus Sirah. Toți murim, dar avem un drum la mijloc, nu știm cât.
De aceea Hristos a spus: Luați aminte, privegheați și vă rugați, că nu știți când va fi acea vreme! Eu știu că am să mor, dar nu știu când. Acesta-i lucru înfricoșător. Poate acum, poate peste un ceas, și ce am să iau cu mine? Îngerul păzitor care m-a îndemnat să fac bine și faptele mele bune sau rele, acelea merg cu mine și prin vămi și la Hristos și la judecată. Deci, frații mei, sunteți un grup de oameni, nu știu de unde ați apărut. Hotărât, îngerul vostru v-a adus aici. Ați auzit o predică. Am voit să vă spun și eu ceva, să spuneți și la alții. Fericit și de trei ori fericit este creștinul acela care în fiecare ceas și în fiecare zi pune ceva în traista pentru viitor. Cele ce le pune sunt faptele lui cele bune.
Când vom călători, când vom merge la vămi, când vor veni dracii să spună cuvintele și lucrurile și gândurile noastre, să putem arăta și noi: da, am făcut rău, dar m-am spovedit la duhovnic. Cine se spovedește la duhovnic, Duhul Sfânt șterge de la el tot ce a făcut. Să arătăm la judecată: da, am făcut rău, dar am făcut și milostenie, am făcut și metanie, am ținut și post, m-am spovedit, am făcut milă cu cel sărac, am ajutat, am vorbit de bine, am iertat pe cel ce mi-a greșit. Să le arătăm și noi acestea ca să se pună în cumpănă cele bune și cele rele.
Astfel, de trei ori fericit va fi sufletul acela care se pregătește pentru drumul cerului. Ce spune Hristos? Împacă-te cu pârâșul tău cât ești pe cale. Care este pârâșul? Conștiința noastră. Nu zice? Dacă ai făcut un lucru mic, dacă ai greșit cu cuvântul, conștiința te mustră. De ai zis rău de altul? Dacă ai bătut, dacă ai mințit, dacă ai furat, dacă ai blestemat, dacă ai luat lucrul altuia, în orice te mustră conștiința. Conștiința îți spune tot ce-ai făcut.
Conștiința este glasul lui Dumnezeu în om. Acesta este pârâșul. El ne pârăște de pe acum și dacă ne împăcăm cu el, este bine. Iar împăcându-ne cu pârâșul acesta, ne împăcăm cu Dumnezeu, că-i glasul Lui. Și cu el ne putem împăca dacă ne spovedim, dacă ne pare rău pentru cele ce am făcut și ne hotărâm să facem fapte bune și să le punem în locul celor rele de mai înainte. Așa ne împăcăm cu pârâșul. Zice Scriptura: „Împacă-te cu pârâșul tău cât esti pe cale”. O cale este viața de acum. Viața de aici se numește cale pentru că într-una călătorim pe ea. Miloane de milioane de oameni călătoresc pe ea de la naștere la groapă. Ce spune Duhul Sfânt în catisma a șaptesprezecea? Fericiți cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.
Auziți pe cine-i fericește Duhul Sfânt: pe cei ce în această cale, adică de la naștere până la moarte, sunt fără prihană, adică fără păcate, pe cei ce călătoresc în calea Domnului. Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte. Cel ce se teme de Dumnezeu în calea vieții acesteia, se teme să gândească rău și să vorbească rău și să facă rău mai departe. Cel ce are frică de Dumnezeu, are toată înțelepciunea. Căci spune Solomon: Frica Domnului este înțelepciune. David o numește începutul înțelepciunii. Iar Isus Sirah zice: Frica Domnului, mai presus de toată înțelepciunea a covârșit.
Omul care se teme de Dumnezeu este mai presus decât toți înțelepții veacului. Dar Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Du-te, omule, la mormânt, stai acolo și cugetă la cel ce a murit. Că mâine să știi că te vei face ca el”. La mormintele din cimitir vei învăța mai mult decât toate școlile filozofilor din lume. Cel mai înțelept om din lume este cel care cugetă la moarte. Dar de ce? Căci spune Isus Sirah: Fiule, adu-ți aminte de cele mai de pe urmă ale tale și în veac nu vei greși.
Dacă cugetăm că vom muri, sigur că ne măsurăm cuvintele, gândurile și faptele noastre și nu avem nevoie de frica oamenilor. Știm că Dumnezeu este pretutindeni și știe și gândurile noastre, și de frica Lui noi facem fapta bună. De trei ori fericiți sunt aceia care în viața aceasta scurtă se îngrijesc de suflet și se împacă cu Dumnezeu.
A trăit Adam 930 de ani și la moartea lui l-a întrebat îngerul: „Adame, cum ți s-a părut viața?” „Așa, Doamne, cum ai intra pe o ușă și ai ieși pe alta”. Șaptezeci de ani ai noștri ca pânza unui păianjen s-au socotit, căci ce este oare mai slab ca pânza păianjenului? Zilele anilor noștri șaptezeci de ani; iar de vor fi în putere optzeci de ani, și ce este mai mult decât aceștia, osteneală și durere. Ați auzit aceasta în Psaltire. Viața noastră trece în foarte scurtă vreme. Drumul nostru este foarte scurt.
Deci, de trei ori sunt fericiți cei care în calea aceasta scurtă își strâng merinde pentru drumul spre cer. Amin.
Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 8