rânduiala inmormântării
Distribuie

De multe ori, când într-o familie apare un deces, rudele răposatului, pe de o parte din pricina necazului, iar pe de alta din neștiință, nu știu cum să organizeze pregătirile de înmormântare și nici rânduiala înmormântării, de aceea încercăm în continuare să lămurim prin câteva rânduri sub formă de întrebări și răspunsuri, unele aspecte legat de aceste obiceiuri.

Care este primul lucru care trebuie făcut după decesul unei persoane? Mai întâi, familia celui adormit trebuie să se reunească, să anunțe organele competente sanitare, pentru constatarea decesului și eliberarea certificatului cuvenit.

Cu certificatul medical se merge la primăria locală, unde, se eliberează certificatul de deces și adeverința de înhumare. În acest timp se anunță și preotul paroh, stabilindu-se cu acesta locul unde va fi săpată groapa precum și ora slujbei citirii stâlpilor.

Apoi se va lua legătura cu paraclisierul (omul bisericii), care Împreună cu un membru al familiei vor merge la biserică; de acolo se vor lua: sfeșnicele, praporii, lumânări, și tămâie, tot atunci rânduindu-se tragerea clopotului.

Cineva din familie se va ocupa de achiziționarea sicriului și a sfintei cruci ce se va așeza la mormânt.

Acasă familia trebuie să-și împartă sarcinile pentru ca in termen de trei zile să poată termina de pregătit tot ce trebuie pentru slujba îngropării.

Ce facem cu trupul celui adormit? Trupul celui adormit trebuie scăldat (spălat) de rude (apropiați sau vecini), stropit cu aghiasmă și uns cu untdelemn. Apoi, trebuie îmbrăcat în haine noi (asemenea Mântuitorului care a fost înfășurat în giulgiu nou) și așezat în sicriu, pe o masă intr-o cameră de curat în casa unde a locuit.

Cel decedat trebuie așezat cu fața la răsărit, iar la capul lui se pun de o parte și de alta cele două sfeșnice aduse de la Biserică.

Pe aceste sfeșnice vor arde continu lumânări precum și toiagul din ceară.

Ce se pune în mâna răposatului și pe piept? În mâna celui adormit se pune o cruce făcută din ceară, care amintește de credința în răstignirea pe cruce a Domnului nostru Iisus precum și de crucea vieții pe care a purtat-o răposatul. Pe piept se așează o icoană, de obicei care să reprezinte învierea, pe care o vor săruta toți cei ce vin la priveghi. (Atenție! Nu se pun bani pe piept, pe icoană sau în mâna celui răposat)

De ce se încrucișează pe piept mâinile răposatului? Mâinele răposatului încrucișate pe piept înseamnă rugăciune și iertare.

Cum trebuie să se organizeze membrii familiei? Câteva rude, tebuie să privegheze continuu la capul răposatului, și bine este să participe fiecare cu rugăciune din Psaltire. De altfel trebuie supravegheate lumânările, care nu de puține ori nefiind sub supraveghere au produs catastrofe.

Altcineva din familie, trebuie să pregătească din timp prinoasele colacii (capetele), coliva și toate cele necesare praznicului.

Ce sunt capetele și ce se mai pregătește pentru ziua inmormântării? Capetele sunt colacii mai mari de diferite forme, in formă de 8 sau în formă de S (in plus X și I în anumite zone), care se așează alături de un prinos.

De obicei pentru o înmormântare se pregătește un prinos și alte câteva capete în funcție de tradiția locului.

De altfel trebuie pregătită și coliva care se va împărți la sfârșit.
Cum se face citirea stâlpilor in cele trei zile? În fiecare seară, la ora stabilită, preotul sosește împreună cu dascălul, își pune epitrafilul și dă binecuvântarea.

Slujba cuprinde o ectenie întreită și citirea a trei pericope Evanghelice sfârșindu-se cu o scurtă cuvântare.

Este normal ca slujba stâlpilor să fie făcută numai de dascăl? Nu este normal acest lucru care, din păcate, se practică in unele locuri. Citirea Evangheliilor și tâlcuirea lor în public nu se poate face decât de preoții bisericii.

Ce trebuie să pregătrască familia la stâlpi? Familia trebuie să pregătească un pahar de vin, un colac și o lumânare, pentru ridicarea veșnicei pomeniri. Pentru ceilalți creștini care vor veni la priveghi se vor pregăti colaci, cozonac și vin. Deasemenea mai trebuie și tămâie.

De câte ori se citesc stâlpii? Stâlpii se citesc în fiecare seară până în ziua înmormântării.

Ce este priveghiul? Priveghiul creștinesc este o împreună-petrecere sau priveghere a rudelor, prietenilor și cunoscuților, pe lângă trupul răposatului, pe parcursul zilelor și al nopților până la înmormântare.

Cuvântul priveghi amintește de practica creștinilor din vechime care, citeau din cărți sfinte, cântau cântece duhovnicești sau săvârșeau rugăciuni ce durau peste noapte până în zori.

Cum trebuie să se comporte creștinul la priveghi? Mai întâi de toate, creștinii care au fost apropiați celui răposat sunt datori a merge la priveghiul adormitului în Domnul. Acolo, ei se vor comporta cu bună rânduială; vor săruta icoana, apoi vor lua loc cuviincios gustând câte ceva din cele oferite de familia răposatului.

Auzim de multe ori că; prin unele locuri, la priveghiuri se spun glume pentru a se crea o atmosferă destinsă.

Astfel de practici sunt o invenție păcătoasă care nu ajută cu nimic sufletul răposatului.

Noi creștinii participăm la priveghiuri, pentru a învăța cea mai Înaltă fizofie a vieții, anume aceea că, toate au un sfârșit și că tot ceea ce luăm cu noi, dincolo, nu sunt decât faptele bune sau rele.

De altfel la priveghi trebuie evitat râsul, discuțiile indecente, tema discuțiilor axânduse pe fapte ziditoare din trecutul celui răposat sau alte evenimente legate de momentul respectiv.

De ce se ține răposatul trei zile în casă? Motivele pentru care răposatul se înmormântează a treia zi sunt mai multe: pe de o parte aceste zile sunt pentru organizarea și pregătirea înmormântării, apoi cei apropiați au timp să ajungă pentru a-și lua rămas bun. Un alt motiv este acela că în vechime nu existau medici pentru a constata moartea și atunci aceste zile erau suficiente familiei pentru a se convinge dacă cel adormit a decedat sau a fost În comă.

Suntem îndreptățiți să ne manifestăm în acele momente cu bocete? Nu suntem îndreptățiți să ne manifestăm cu bocete și nici nu trebuie să angajăm bocitoare, fiindcă acesta este un obicei păgânesc, deoarece numai păgânii care nu aveau nădejde jeleau morții cu disperare rupându-și hainele de pe ei.

Ce este în fapt bocetul? O manifestare a egoismului; noi nu plângem atât de mult pe cel mort, cât ne plângem pe noi, care am rămas fără el.

Cum se procedează a treia zi? A treia zi, la ora stabilită, preotul vine la căpătâiul răposatului, îmbracă epitrafilul și felonul, cere adeverința de înhumare de la rudele celui adormit, apoi începe slujba de înmormântare.

După terminarea slujbei din casă, preotul iese afară și binecuvintează punțile ce se vor da imediat de pomană.

Rudele celui adormit vor scoate sicriul afară din casă, cu picioarele înainte și-l vor așeza în căruța sau mașina dinainte pregătită.

Câte punți trebuie să fie la o înmormântare? La o înmormântare se obișnuiește să se așeze 24 de punți, dar toate se fac după puterea fiecăruia.

Ce obiecte conțin aceste punți? Nu este o regulă în a conține anumite obiecte dar, se obișnuiește să se pregătească găleți, căni, pături, fețe de masă, etc…

Ce se face după scoaterea răposatului din casă? Se începe organizarea convoiului funerar astfel: în față merge cel ce poartă Sfânta Cruce, apoi, urmează cei ce poartă felinarele; în urma lor se merge cu pomenile iar de o parte și de alta cei cu praporii. Apoi urmează preoții, cântăreții și restul cortegiului (în niciun caz la ieșirea mortului din casă nu se sparg obiecte ceramice sau din sticlă simbolizând așa numitul ghinion).

Ce se face pe drum? Pe drum se fac din loc în loc obișnuitele opriri, în care se rostesc ectenii sau Evanghelii; de obicei se pot face 24 de opriri în amintirea celor 24 de vămi, dar nu este obligatoriu. Se obișnuiește ca aceste opriri să se facă la răscruce de drum, la fântâni sau în locuri ce au avut legătură cu cel răposat.

Unde se duce mai întâi trupul răposatului? Trupul răposatului se duce mai întâi la biserică, fiindcă acolo s-a născut duhovnicește prin Sfântul Botez. În Sfânta Biserică trupul celui răposat se așează cu fața către altar.

Ce slujbă se va face aici? Aici va avea loc slujba înmormântării, iar cel mai important moment din această slujbă este citirea rugăciunilor de dezlegare, în care preotul se roagă lui Dumnezeu pentru dezlegarea sufletului celui răposat de orice blestem sau afurisenie.

Această slujbă este comună pentru toți cei adormiți? Nu este comună pentru toți cei adormiți, pentru că există patru rânduieli deosebite: una pentru mireni, a doua pentru prunci și copii de până la 7 ani, a treia pentru diaconi și preoți de mir, a patra pentru călugări.

De altfel, mai există o rânduială a slujbei de înmormântare mai specială, pentru că este comună tuturor adormiților, săvârșindu-se numai la înmormântările ce cad în Săptămâna Luminată după Paști.

Ce face familia la sfârșitul slujbei? La sfârșitul slujbei familia, dă celui adormit „sărutarea cea de pe urmă”, moment în care toate rudele și apropiații celui adormit care au participat la slujba înmormântării merg și își cer iertare luându-și rămas bun de la el.

Ce se face mai apoi cu trupul celui adormit? Sicriul cu trupul celui adormit se scoate din biserică cu picioarele înainte și se așează lângă mormânt unde i se face ultima ectenie. Tot atunci se face o ectenie și pentru rămășițile pământești care au fost găsite in acea groapă (dacă au fost).

Preotul stropește cu vin și untdelemn trupul răposatului, apoi se pune capacul, se coboară sicriul în groapă, se varsă cenușa din cădelniță in groapă, iar apoi pecetluiește groapa.

După aceea familia invită la praznic preotul și pe toți cei prezenți la înmormântare.

Acasă se face o slujbă de pomenire și se binecuvintează masa.

Ce ritualuri păgânești se mai practică legat de slujba înmormântării?

– păzirea ca mortul să nu se facă strigoi – prin împungerea în inimă a unei țepușe;

– tragerea de sicriu la scoaterea din casă pin rostirea cuvintelor: „noi ținem de tine tu sa nu ții de noi” – pentru ca să se arate mortului regretul că îi părăsește și totodată ii cere acestuia să nu-i cheme la el;

– spargerea unei oale din lut la ieșirea din casă – pentru ca să se nimicească toate relele;

– ruperea legăturilor de la picioarele mortului – pentru ca acesta să poată păși pe lumea cealaltă;

– conducerea pe ultimul drum cu fanfară și orchestră – pentru a crea o atmosferă pompoasă și fastuoasă;

– punerea diferitelor obiecte în buzunarul mortului (ac, ață, bani etc) – pentru ca să aibă pe lumea cealaltă;

– trecerea cocoșului și a găinii peste groapă – pentru izgonirea duhurilor rele;

– îngroparea morților în cavouri – pentru a face din locul lor de veci o adevărată capodoperă;

– ducerea la altar a unui cocoș alb – ca jertfă pentru cei ce mor neîmpărtășiți;

– pregătirea praznicului în zile de post cu mâncare de frupt – zicând că mortul nu mai postește.

Toate aceste practici enumerate mai sus reprezintă abateri grave de la credința ortodoxă și trebuiesc înlăturate pentru că denaturează învățătura de credință a Sfintei noastre Biserici.

Moartea este odihnă, slobozire de trudă și grijile lumii. Când vezi dar pe unul dintre cunoscuții tăi că pleacă de aici, nu te amărî, ci zdrobește-ți inima, apleacă- te asupra vieții tale, cercetează-ți conștiința, gândește-te că acest sfârșit te așteaptă și pe tine după puțină vreme. Fii mai înțelept, să te cuprindă frica de moartea altuia, curmă trândăvia, gândește-te la faptele săvârșite, îndreaptă-ți păcatele, schimbă-te în bine.” (Sfântul loan Gură de Aur, Omilii la săracul Lazăr)

Distribuie
Un comentariu la „Rânduiala înmormântării. Ce se face la o înmormântare?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *