Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Rănile duhovnicești se vindecă cu pansamente potrivite

Distribuie

În Orient, a păcătuit un oarecare creştin; vine la părintele duhovnicesc, se pocăieşte şi zice: „Fă cu mine cum porunceşte legea. Eu îți descopăr rana mea: doftoriceşte-o şi, fără să mă cruţi, fă ceea ce se cuvine”.

Văzând cât de sinceră este pocăinţa lui, duhovnicului i s-a făcut milă şi nu a pus pe rană pansamentul rânduit de către Biserică.

Creştinul cu pricina a murit. După un răstimp, se arată în vis duhovnicului său şi zice: „Eu ţi-am descoperit rana mea şi am cerut pansament, iar tu nu mi l-ai dat – şi iată că din pricina asta nu primesc îndreptăţirea!”

La trezirea din somn, sufletul duhovnicului s-a umplut de mâhnire şi nu ştia ce să facă. Răposatul i s-a arătat iarăşi şi iarăşi, de multe ori, ba zilnic, ba din două în două zile, ba la o săptămână, şi repeta aceleaşi cuvinte: „Am cerut pansament, iar tu nu mi l-ai dat, şi acum sufăr din această pricină„.

Ajuns la capătul puterilor de frică şi de mâhnire, duhovnicul a plecat în Athos, la sfatul nevoitorilor de acolo a luat asupră-şi o aspră epitimie, a petrecut câţiva ani în post, în rugăciuni şi în osteneli, până când a primit vestire că pentru smerenia, frângerea de inimă şi osteneala sa au fost iertaţi şi el, şi acel creştin pe care, făcând pogorământ mincinos, nu-l doftoricise duhovniceşte.

Iată unde duc indulgenţa şi pogorămintele făcute împotriva legii lui Hristos. Din pricina lor şi-a stricat credinţa şi viaţa tot Occidentul, iar acum piere în necredinţă şi în viaţa sa fără frâu, cu laxismele sale.

Distribuie