Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Râvna pentru credință trebuie făcută cu măsură

Distribuie

După slujbă, un tânăr s-a apropiat de preot și l-a întrebat:

— Părinte, îmi dați binecuvântare să mă duc mâine cu colegii mei la un film? Am terminat sesiunea și vreau să mă relaxez puțin.

— La ce film vreți să mergeți?

— La o comedie.

— Dacă ții mult să mergi, du-te.

Tânărul s-a îndepărtat. Paracliserul, care în tinerețea sa fusese frate de mănăstire, auzind cuvintele părintelui, s-a smintit:

— Vai, părinte, cum îl lăsați să-și piardă timpul?

— Nu e treaba ta.

— Totuși, nu vă e frică de Dumnezeu?

— Nu ești tu duhovnicul lui, ci eu. De câteva luni, vine la biserică și e din ce în ce mai râvnitor Nu trebuie să privească credința ca pe un jug sufocant. Trebuie să urce pe fiecare treaptă, nu poate ajunge direct la capătul drumului. Peste câțiva ani sau poate chiar peste câteva luni, poate că va renunța de bunăvoie să meargă la comedii. Se va folosi mai mult dacă va urca pe treapta următoare la momentul potrivit, nu când îi impun eu.

— Nu vă înțeleg.

— Uite, îți dau un exemplu. Tu asculți la tine acasă muzică religioasă?

— Da, cum să nu. Uneori ascult până suprasolicit casetofonul.

— Aici voiam să ajung. Și atunci, îți mai pui muzică?

– Nu, să nu-l stric.

– Așa e și cu sufletul. Cum să-ți explic mai simplu? Sufletul e ca un stomac. Dacă îi dai hrană duhovnicească tot timpul, fără să-i dai timp să digere ce mănâncă, face indigestie. Toate trebuie făcute cu măsură.

Era cineva care vâna prin pustie dobitoace sălbatice si (acesta) l-a văzut pe avva Antonie glumind cu frații, și s-a smintit. Iar bătrânul, vrând să-l încredințeze pe el că trebuie câte puțin să se pogoare fraților, i-a zis lui: „Pune săgeata în arcul tău și întinde-l.” Și a făcut așa. Și i-a zis lui: „Întinde iarăși. ” Și a întins. Și iarăși i-a zis: „Întinde-l. ” Și a zis lui vânătorul: „De îl voi întinde peste măsură, se frânge arcul.” Zis-a lui bătrânul: „Așa și la lucrul lui Dumnezeu: dacă peste măsură vom întinde cu frații, degrabă se rup. Deci trebuie câte puțin și câteodată a ne pogorî fraților.” Acestea auzind vânătorul, s-a umilit. Și mult folosindu-se de la bătrânul, s-a dus. Si frații, întărindu-se, au mers la locul lor.

Danion Vasile; Patericul mirenilor

Distribuie