„În Duhul să umblați și să nu împliniți pofta trupului. Căci trupul poftește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului.” (Gal. 5, 16-17)
Orice creștin poate avea două feluri de nașteri: nașterea cea veche sau trupească, și nașterea cea nouă sau duhovnicească, și precum am spus mai devreme, cele două nașteri se opun una alteia. Nașterea trupească este de la trup, iar cea duhovnicească de la duh: „Ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din Duh, duh este” (In 3, 6). De vreme ce aceste două tipuri de nașteri sunt potrivnice, de acolo se și naște lupta și războiul dintre trup și duh. Creștinilor, „trupul poftește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului” (Gal. 5, 17). Trupul vrea să omoare duhul, iar duhul trupul. Trupul vrea să supună duhul, iar duhul — trupul. Trupul vrea să stăpânească duhul, iar duhul vrea să stăpânească trupul. Trupul vrea să se mândrească, să se veselească, să se înalțe, iar duhul nu le vrea pe acestea, ci vrea să treacă în smerită cugetare.
Trupul vrea să se mânie, să se înfurie, să se certe, să se răzbune prin fapte sau măcar prin cuvânt, pe când duhul nu dorește aceasta, voind să Ie ierte pe toate cu blândețe. Trupul vrea să se desfrâneze și să se preadesfrâneze, iar duhul se îngrețoșează de acestea și vrea să petreacă în castitate. Trupul vrea să răpească cele străine, să fure, să tâlhărească în orice chip posibil, iar duhului îi sunt neplăcute aceste fapte și vrea să împartă milostenie dintru ale sale. Trupul vrea să viclenească, să lingușească, să mintă, să înșele și să se poarte cu fățărnicie, iar duhul urăște aceste fapte, voind să acționeze în mod drept și simplu. Trupul vrea să urască omul, iar duhul vrea să-l iubească. Trupul vrea să petreacă în trândăvie, iar duhul vrea să se nevoiască în cele binecuvântate. Trupul vrea să se distreze, să chefuiască în beții, în bancheturi și să organizeze petreceri, iar duhul nu le voiește pe acestea, dorind fie să trăiască în mod cumpătat, fie să postească. Trupul vrea să caute în lumea aceasta slavă, cinste și bogății, iar duhul le disprețuiește pe acestea și tinde numai spre bunătățile cele veșnice.
Așa se războiește trupul cu duhul și duhul cu trupul. Creștinul, ca cel ce a fost înnoit [prin har], trebuie să trăiască nu după trup, ci după duh, supunându-și trupul duhului, după îndemnul apostolic: „În Duhul să umblați și să nu împliniți pofta trupului” (Gal. 5, 16). Aceștia sunt cei care „și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele” (Gal. 5, 24). „Grija de trup să nu o faceți spre pofte” (Rom. 13, 14). „Să vă feriți de poftele cele trupești, care se războiesc împotriva sufletului” (I Pt. 2, 11). Să umblăm întru înnoirea vieții și să nu îngăduim păcatului să domnească peste noi (cf. Rom. 6, 4). El ar trebui să trăiască pentru Hristos, Care a murit și a înviat pentru noi (cf II Cor. 5, 15).
Iubiți creștini, să luăm aminte dacă există în noi această luptă, dacă ne aflăm în nevoința cea mântuitoare, oare mergem spre înnoirea vieții, oare ne împotrivim înclinațiilor și poftelor trupești, sau nu cumva îngăduim păcatului să domnească și să ne stăpânească? Fiindcă numai cei care „și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele” (Gal. 5, 24) sunt cu adevărat ai lui Hristos. Ce folos că se numesc creștini, dacă nu sunt cu Hristos? Creștinul adevărat se cunoaște nu după numele de creștin, ci după lupta sa împotriva trupului și împotriva oricărui păcat. Nu trebuie să-i permitem trupului tot ceea ce ne cere. De ne cere hrană, băutură, haine, odihnă și celelalte necesare lui, să i le dăm; iar atunci când ne cere ceea ce este împotriva voinței lui Dumnezeu și a legii Lui, să nu-I dăm, ca să fim creștini nu numai cu numele, ci si după fapte. Amin.
Sfântul Tihon din Zadonsk; Scurte cuvinte de învățătură