Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Războiul nevăzut pe care îl ducem până în vremea morții

Razboiul nevazut
Distribuie

În războiul nevăzut pe care îl ducem de voiești a birui pe inamicii tăi diavolii, e nevoie să lupți, frate, curajos cu toate patimile tale: mai ales în contra egoismului, obișnuindu-te a întâlni ca pe niște prieteni necazurile ce ți le poate face lumea. Când un om nu recunoaște absoluta necesitate a acestui război de sine, și când îl socotește lucru de nimic, s-a întâmplat și întotdeauna se întâmplă că binințele sunt grele, rare, nedepline și nestatornice.

De aceea, acest război trebuie dus fără încetare ori slăbire, până în vremea morții și cu toată bărbăția sufletului, pe care ușor o dobândești dacă o ceri de la Dumnezeu.

Mai cugetă la un fapt. Neputința și ura continuă ce ți-o poartă demonii și marea mulțime de rătăciri și dezorientări puse înaintea ta, nu pot nimic în fața puterii nemărginite a lui Dumnezeu și a dragostei ce o are pentru tine, a îngerilor din ceruri și a rugăciunilor tuturor sfinților care luptă de partea ta, cum este scris despre Amalec: „Pentru că și-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam” (Eșirea, 17, 16).

Deci tot prin aceste cuvinte au fost purtate așa de multe femei și așa de mulți oameni. Gândurile acestea au stăpânit și au mișcat toată lumea și a înviorat înțelepciunea lumii.

De aceea să rămâi curajos, chiar de ți s-ar părea că lupta inamicilor te-ar nimici și te-ar pierde, că ea poate continua toată viața și că te-ar arunca în cine știe ce prăpastie. Pentru că toată puterea și cunoașterea vrăjmașilor este pusă în mâinile dumnezeiescului Comandant, Șefului Suprem, Iisus Hristos, pentru cinstea Căruia tu lupți.

Domnul nu numai că nu va lăsa pe dușmani să te piardă, (fiindcă aceasta ar fi și necinstirea Lui), ci va și lupta în locul tău până ce-i va da prinși în mâinile tale după buna Lui plăcere; cum e scris: „Căci Domnul Dumnezeul tău merge în mijlocul taberei tale, ca să te ocrotească și să-ți dea în mână pe vrăjmașii tăi dinaintea ta; tabăra ta va trebui să fie sfântă, pentru ca Domnul să nu vadă la tine nimic necurat și să nu se abată de la tine” (Deut. 23, 14).

Chiar dacă El amână biruința până în ultima zi a vieții tale aceasta-ti va fi de mare folos. Un câștig mai mare. Nu lepăda armele, nici nu fugi.

În fine, ca să poți fi mânat la război cu curaj, trebuie să știi că acestui război nu-i scapă nici un om nici în viață nici în moarte, și că cel ce nu și-a învins patimile și inamicii lui, n-ajunge la biruință finală, ci cade rob lor și moare.

Se cuvine a lupta curajos și neîncetat, fiindcă avem a face cu inamici care ne urăsc așa de mult, încât nu-i posibil a nădăjdui, nici în vreo pace sau armistițiu, nici în vreo slăbire și încetare a războiului.

Fiindcă ar fi fost bine dacă de la început nu deschideam poarta și nu lăsam să intre vrăjmașii și patimile în sufletul nostru și în inima noastră. Dar din moment ce i-am lăsat să intre, prin păcatul strămoșesc, nu mai putem fi fără grijă, ci se cuvine să luptăm și să-i scoatem afară, fiindcă ei sunt nerușinați și obraznici si nu mai vor să iasă altfel decât cu război.

Sfântul Nicodim Aghioritul; Războiul nevăzut

Distribuie