Fă răbdare, fiul meu, în încercarea pe care ți-o trimite bunătatea lui Dumnezeu, pentru ca sufletul tău să primească un folos mai mare. Trebuie să te bucuri, deoarece aici se vede dorința lui Dumnezeu ca tu să dobândești o mai mare sporire duhovnicească, mai ales smerenie. De multe ori mândria omului se face pricină ca Dumnezeu să-i dea o palmă părintească, pentru a păși mai în siguranță pe calea smereniei. Aceasta este cea mai bună dovadă că Dumnezeu vrea mântuirea sufletelor noastre.
Așadar, răbdare, fiul meu. Și aceasta este o cruce. Ridică-o pentru dragostea Domnului! Urmează Lui, ca să-ți dăruiască dragostea Sa. Căci spune: „Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește„. Una dintre poruncile Lui este și supunerea și urcarea pe Golgota, cu crucea pe umeri. Fericit este cel care rabdă ispita, căci încercat făcându-se, va primi cununa vieții veșnice.
Fiul meu, oricât ar fi de presărată cu spini calea vieții noastre, Hristos ne cheamă și ne așteaptă să umblăm pe această cale, de vreme ce El Însuși a mers pe ea.
În necazuri se odihnește Dumnezeu. În odihnă diavoIul, pricina tuturor relelor. Oricât am fi de războiți, într-o zi toate se vor sfârși și osteneala fiecăruia va fi răsplătită.
„În lume necazuri veți avea„, ne spune Domnul. Dar cine a urcat pe Golgota și nu s-a ostenit, nu a asudat și nu a îngenuncheat de multe ori sub greutatea crucii pe care i-a dat-o Dumnezeu? Nimeni. Toți cei care s-au sfințit și apoi, la rândul lor, toți cei mântuiți, cu toții au trecut prin cuptorul ispitelor. Unul a răbdat boală, altul s-a luptat împotriva patimilor, altul a făcut altă nevoință, adică toți, la rândul lor, au săvârșit tot felul de osteneli pentru Dumnezeu, astfel încât toți să aibă dreptul la odihna cea veșnică.
Pentru aceasta ne lasă Dumnezeu să suferim diferite dureri, uneori chiar până la deznădejde, pentru a primi si noi parte întru odihna cea veșnică.
Fericiți sunt cei care se vor învrednici de odihna cea veșnică! „Iute este iarna, dar dulce este Raiul„, unde se vor odihni de toate suferințele acestei vieți.
Efrem Filotheitul, Povețe părintești
[…] ce ți se întâmplă, chiar și până la moarte, dacă va fi nevoie, pentru Dumnezeu, de aceasta. Ce înseamnă a-ți purta crucea? Răspuns: a răbda fără cârtire și cu mărime de suflet orice s-ar […]