Care ar fi rolul mamei în păzirea curăției copiilor? După Sfântul Ioan Gură de Aur, mama trebuie să arate un interes deosebit pentru cumințenia viitoare a copiilor. Uneori mamelor le e teamă să le vorbească copiilor lor despre acest subiect și îi lasă să facă după cum cred ei. Le îngăduie să facă relații de prietenie cu persoane de sex opus, să aibă libertate în relații, ascultând de modelele vieții proiectate de „cutia diavolului” (televizorul).
Asemenea percepții le sădesc instructorii New Age-ului în rândurile noii generații și prin manualele școlare, prin cinematograf sau internet.
Mama trebuie să vorbească și să le spună copiilor ce este corect. Trebuie să-i sfătuiască cum să-și păzească neprihănirea, cumințenia, curăția și să le arate cele mai bune mijloace pentru a face aceasta.
Aici mărturisim cu regret că de multe ori se întâmplă invers. Copiii sunt încurajați chiar de mamele lor să se cunoască și să aibă legături libere cu persoane de sex opus, fluturând sloganul: „Cum altfel se vor căsători?”.
Ca și când izbânda ar fi ca omul să se căsătorească. Nicidecum, izbânda nu este să te căsătorești, ci să te mântuiești, să mergi în Rai. O căsnicie poate fi pricină să mergi în iad. Din cele spuse aici credem că s-a înțeles bine aceasta.
Evitarea desfătării și a huzurului
„Pentru ca mama să-i facă pe copiii ei să-și păzească neprihănirea trebuie să dea mare importanță evitării desfătării și huzurului”. Iată ce lucruri frumoase spune Sfântul Ioan Gură de Aur și cât de actuale sunt în vremea noastră.
Cum îl vei păstra tu, mamă, pe copilul tău în curăție și cumințenie? Cum va putea să nu alunece spre legături și patimi trupești? Fără tăierea desfătării și a huzurului este imposibil.
Trebuie să-l ajuți să învețe, să se obișnuiască și să îndrăgească înfrânarea. Va trebui să se inspire de la tine, încât să iubească asprimea și nu desfătarea — pătimirea și nu huzurul — după cum, de altfel, ne-au învățat și Sfinții Părinți. De la mamă încep toate acestea…
Dacă mama, de exemplu, îi duce apă fetei care stă întinsă în pat și-i cere apă, atunci desigur, o distruge… Sunt lucruri inacceptabile…
Ce o învață în felul acesta pe fiica ei? O învață să iubească desfătarea (huzurul). O face trândavă, leneșă, iubitoare de sine și de plăceri trupești. Din iubirea de desfătare și huzur după aceea ajunge Ia patimile trupești. Plăcerea trupească nu este niciodată capabilă să-l sature pe om.
Doar iubirea dumnezeiască îl poate sătura pe om
Orice plăcere pământească, la un moment dat, te aduce într-un punct în care te plictisești de ea, încât să cauți ceva mai mult, ceva diferit. De exemplu de la plăcerea mâncării treci la plăcerea legăturilor trupești, iar de acolo treci la legături trupești perverse, și iarăși nu te saturi. Fiindcă însușirea plăcerii trupești este tocmai aceasta: omul nu se satură niciodată, iar de cealaltă parte se plictisește, se plictisește, se plictisește…
Ceea ce îl poate sătura cu adevărat pe om este plăcerea de Dumnezeu. Adică atunci când cineva Îl iubește pe Dumnezeu, doar atunci nu se plictisește și nu mai cere nimic altceva. Căci doar iubirea dumnezeiască poate umple pe deplin sufletul omului. Sufletul are o adâncime infinită și nu se umple decât doar cu ceva infinit, adică cu Dumnezeu.
arhimandrit Sava Aghioritul; Rolul mamei în educația copiilor
[…] Sava Aghiotitul; Rolul mamei în educația copiilor […]