Rugăciune pentru avorturi O, Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Care prin bunătatea Ta, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire Te-ai întrupat, Te-ai răstignit, Te-ai îngropat și cu Sângele Tău ai înnoit firea noastră cea stricată, primește pocăința mea de păcatele pe care le-am săvârșit și auzi-mi cuvintele: greșit-am, Doamne, la cer și înaintea Ta, cu cuvântul, cu fapta și cu gândul, cu sufletul și cu trupul! Dumnezeul meu, poruncile Tale le-am nesocotit, legea Ta am încălcat, bunătatea Ta am mâniat, dar ca făptură a Ta, nu deznădăjduiesc spre a mea mântuire, ci cad înaintea bunătății Tale și mă rog: Doamne, dă-mi inimă zdrobită în pocăință și primește-mă pe mine, cea care mă rog, dăruindu-mi gândul cel bun, puterea de a-mi mărturisi păcatele și lacrimi de pocăință. Doamne, ajută-mă să pun început bun, după harul Tău. Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă pe mine, cea care am căzut și pomenește-mă pe mine, roaba Ta, întru Împărăția Ta, acum și pururea si in vecii vecilor. Amin.
O, Dumnezeule Atotmilostive, Iisuse Hristoase, Răscumpărătorul celor păcătoși, Care pentru mântuirea neamului omenesc ai lăsat Cerurile preaslăvite și Te-ai sălășluit în trup omenesc, Tu ai purtat pe umeri neputințele noastre și bolile noastre; O, Sfinte Pătimitorule, lovit ai fost pentru păcatele noastre și chinuit pentru fărădelegile noastre. Pentru aceasta și noi înălțăm această rugăciune smerită, Iubitorule de oameni; primește-o, o, Preabunule Doamne, și caută spre neputințele noastre; nu pomeni păcatele noastre, iar mânia Ta cea cu dreptate pornită asupra noastră, din pricina fărădelegilor noastre, întoarce-o de la noi. Prin Sângele Tău cel Preacinstit, care a înnoit firea noastră cea căzută, înnoiește-ne și pe noi, cei care suntem în păcate, Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorule, și mângâie inimile noastre cu bucuria iertări Tale. Cu amar și lacrimi de pocăință cădem la picioarele milostivirii Tale celei dumnezeiești: curățește-ne cu harul Tău de toată nedreptatea și fărădelegea viețuirii noastre. Ca întru sfințenia iubirii Tale de oameni să cântăm Preasfânt Numele Tău, împreună cu al Tatălui și al Bunului și de viață făcătorului Duh, acum și pururea si in vecii vecilor. Amin.
Îți mulțumesc Ție, Doamne, că acum, chiar dacă târziu, am conștientizat păcatul de moarte pe care l-am făcut, prin scoaterea din pântece a pruncului, cu voia mea. S-a deschis în inima mea o milă mare pentru sufletele copiilor mei pe care i-am osândit la moarte și nu am nici îndreptățire, nici mângâiere și nici pace. Dar să nu mă lași, Doamne, să ajung la deznădejde, ci primește această strigare a mea, lacrimile amare și suspinele, întru ispășirea păcatului de moarte. Amin.
Pomenește, Iubitorule de oameni Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi, pruncii care a murit în pântecele mamei lor fără de voie sau din cauza nașterii grele sau din nebăgare de seamă sau cu voie omorâți și nebotezați. Botează-i, Doamne, în mare milei Tale și mântuiește-i cu bunătatea Ta cea negrăită, iar pe mine, păcătoasa (numele), care am săvârșit ucidere de prunc în pântece, iartă-mă și nu mă lipsi de milostivirea Ta. Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătoasei (metanie mare). Doamne, miluiește cu milostivirea Ta pruncii care au murit în pântecele meu, iar pentru credința și lacrimile mele nu-i lipsi de Lumina Ta cea dumnezeiască. Amin.
[…] pentru îndepărtarea de avorturi O, Preasfântă Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu, Maica iubitoare de prunci a neamului […]
[…] Și s-a suit și ea într-o barcă și a mers mai încolo cam la 20 de metri de corabie. Atunci barca s-a învârtit cu fundul în sus și a dat-o în mare. Și îndată ce s-a înecat ea, corabia cea mare a pornit. Toți s-au înfricoșat. Și cât trebuia să meargă în cincisprezece zile, a mers în trei sferturi de zi. Așa spor a avut de a ajuns la Alexandria. Mergea ca fulgerul, că se dăduse în mare greutatea cea mare a păcatului uciderii de fii. […]