Cel care se bucură de iubire neapărat se va folosi și din rugăciune. Și cât de bun este acest lucru reiese din următoarele: Sfântul Pavel, cel care a urcat până la al treilea cer, care a auzit cuvinte negrăite, care a depășit toate nevoile firii omenești, care nu era în primejdie să cadă în viitor, ci era cu desăvârșire păzit, a avut nevoie și de rugăciunea ucenicilor. De aceea zicea: „Vă îndemn, fraților, pentru Domnul nostru Iisus Hristos și pentru iubirea Duhului Sfânt, ca împreună cu mine să luptați în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine, ca să scap de necredincioșii din Iudeea și ca ajutorul meu la Ierusalim să fie bine primit de către sfinți” (Romani 15, 30-31). Și iarăși: „Rugați-vă pentru mine, ca să mi se dea mie cuvânt, când voi deschide gura mea, să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei” (Efeseni 6, 19). Și peste tot vedeți că el cere rugăciunile ucenicilor săi și că le mulțumește când le primește. Ca să nu spună însă cineva că din smerenie aleargă la rugăciunile ucenicilor, arată după aceea și puterea rugăciunilor lor, zicând : „Care ne-a izbăvit pe noi dintr-o moarte ca aceasta și ne izbăvește, și în Care nădăjduim că încă ne va mai izbăvi, ajutându-ne și voi cu rugăciunea pentru noi, așa încât darul acesta făcut nouă prin rugăciunea multora, să ne fie prilej de mulțumire adusă de către mulți pentru noi” (II Corinteni 1, 10-11).
Dar dacă rugăciunea multora l-a salvat pe Pavel de primejdii, cum să nu trebuiască să nădăjduim și noi că ne vom folosi mult din această ocrotire? Pentru că atunci când ne rugăm singuri suntem neputincioși, când însă ne adunăm și-L rugăm pe Dumnezeu, devenim mai puternici. De multe ori chiar și un împărat când osândește pe cineva la moarte, nu cedează în fața unuia care-l roagă pentru osândit, însă când îl roagă întreaga cetate, atunci se înduplecă și pe acesta pe care l-a condus la tăiere, deoarece l-a rugat toată mulțimea cetății, îl izbăvește de osândire și îi dăruiește viața. Atât de mare este puterea rugăciunii celor mulți!
De aceea ne și adunăm toți împreună ca să-L rugăm pe Dumnezeu și să ne dăruiască mai mare milostivire. Deoarece, așa cum am spus mai sus, când ne rugăm singuri, suntem neputincioși, în timp ce, când prin legătura iubirii Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dăruiască lucrurile pe care le cerem, devenim puternici.
Lucrurile acestea însă, nu le spun fără scop, nici doar pentru mine însumi, ci ca să veniți mereu cu dragoste la adunările din biserică, și ca să nu ziceți: „Nu pot să mă rog acasă?” Este cu putință să te rogi și acasă, dar rugăciunea nu are atâta putere ca atunci când se face împreună cu mădularele Bisericii și rudeniile tale. Nu are atâta putere ca atunci când întreg Trupul Bisericii, unit într-un duh, își îndreaptă rugăciunea către Dumnezeu, în timp ce sunt prezenți și preoții, și rostesc rugăciunile împreună cu toată multimea.
Puterea rugăciunii de obște. Vrei să afli cât este de mare puterea rugăciunii care se face în biserică? Cândva Petru era întemnițat și legat cu multe lanțuri, așa cum ne spune Scriptura: „Deci Petru era păzit în temniță și se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică” (Faptele Apostolilor 12, 5), și imediat a fost salvat.
Ce-ar putea fi mai puternică decât rugăciunea care le-a fost de folos stâlpilor și întăriturilor Bisericii! Pentru că Petru și Pavel sunt stâlpii și turnurile Bisericii. Celui dintâi rugăciunea i-a dezlegat legăturile, iar celui de-al doilea i-a deschis gura.
Ca să nu arătăm, însă, îndoita putere a rugăciunii doar din evenimentele acelei epoci, ci și din cele care se întâmplă în fiecare zi, să vă amintim de această cerere care se face de către popor. Dacă cineva dintre cei mulți v-ar porunci să vă rugați singuri pentru mântuirea episcopului, fiecare ar renunța pentru că cererea aceasta este mai mare decât puterea lui. Dar când toți împreună, auzindu-l pe diacon care ne îndeamnă și zice: „Să ne rugăm pentru episcop, pentru bătrânețile, pentru ajutorul lui, ca să învețe Cuvântul Adevărului, pentru cei care se află aici și pentru cei care se găsesc în toate părțile pământului”, niciunul dintre voi nu ocolește porunca, ci cu râvnă oferiți rugăciunea Domnului, deoarece cunoașteți puterea propriei voastre adunări.
Credincioșii cunosc lucrurile pe care eu le spun acum. În rugăciunea catehumenilor însă, niciodată nu este îngăduit să se facă așa, deoarece ei n-au ajuns încă la această stare duhovnicească, în timp ce pe voi diaconul vă îndeamnă să vă rugați și pentru lume, și pentru Biserica lui Hristos care s-a răspândit până la marginile pământului, și pentru toți episcopii care vă conduc. Și să o faceți cu dragoste ca să arătați astfel în chip practic puterea rugăciunii care se aduce în Biserică cu un singur glas de către popor.
Sfântul Ioan Gură de Aur; Cuvinte de aur vol 5
[…] cu aceleași (fiindcă nici cel care se roagă în sine însuși nu spune mereu același lucru), puterea rugăciunii este neapărat una și aceeași pentru toți, după părerea […]