Rugaciuni duminica
Distribuie

Rugăciuni pentru ziua de duminică a Sfântului Chiril al Turovului

Rugăciune după Utrenie

Slavă Ție, Doamne, Dumnezeul meu, că m-ai învrednicit să văd ziua preasfintei Tale învieri, întru care ai slobozit sufletele drepților, care erau legate în iad! De această slobozenie, Stăpâne, doresc și eu: dezleagă-mă pe mine, cel legat cu păcate multe! Strălucească lumina harului Tău în sufletul meu cel întunecat, că știu îndurările Tale nenumărate și iubirea Ta de oameni cea negrăită, că dintru neființă întru ființă m-ai adus și cu asemănarea chipului Tău m-ai împodobit, cu cuvânt și cu înțelegere mai presus de dobitoace m-ai înălțat și stăpân m-ai pus al făpturii toate. Tu, Cel ce știi vremurile și anii vieții mele, din tinerețile mele și până acum Te-ai îngrijit mult să mă mântuiesc și vrei să mă ai împreună-vorbitor cu preafrumoasa ceată a îngerilor Tăi — iar eu, ticălosul, împiedicatu-m-am cu mintea spre voia mea, prin iubirea trupească m-am aruncat în tina cea de rușine a păcatului și de harul Tău m-am îndepărtat. Și pentru aceasta suspin din adâncul inimii și lăcrimez cu sufletul meu cel îndurerat: la Ziua Judecății mă gândesc, și slăbesc cu totul. Cum mă voi afla acolo? Ce cuvânt de răspuns voi da pentru păcatele mele? Ce hotărâre va fi mie de la Judecătorul? Unde voi ascunde mulțimea fărădelegilor mele? Că nu este cine să ajute, nici cine să izbăvească, și ce voi face, Doamne al meu, Doamne? Nu știu de cine mă voi apropia ca să se mântuiască sufletul meu. Vremea vieții mele puțină este: pentru aceasta, pironește trupul meu de patima Ta. Să nu mă aflu gol de faptele cele bune, să nu mă fac de batjocura dracilor, că, iată, ca un prunc am fost împiedicat de vrăjmașul meu, căzut-am în pieirea cea mai de pe urmă. Nu a mai fost alt om păcătos ca mine, că prin faptele mele rele l-am alungat pe îngerul păzitor al sufletului meu și l-am primit pe pierzător, care pune în inima mea cele necuvioase.

Tu însă nu mă lăsa să pier până în sfârșit, Iisuse, nume bun! Cela ce din țărână m-ai zidit și viață mi-ai dăruit, caută spre smerenia mea, că deși am greșit fără număr, n-am înălțat spre dumnezeu străin mâinile mele, nici nu m-am deznădăjduit defel, căci am cugetat la chipul iubirii Tale de oameni, pe care ai arătat-o asupra celor ce au păcătuit mai înainte. De David îmi aduc aminte, care după ce a primit darul prorociei a căzut în groapa preacurviei, dar pocăindu-se Ție, Dumnezeului și Făcătorului, s-a făcut vrednic de harul Tău. Și pentru Ahav Însuți vestești cuvânt prorocului, grăind: „Nu voi face lui răul pe care l-am zis mai înainte, că l-am văzut cum umblă tânguindu-se, mâhnit pentru păcatele sale!”

Așa, Doamne, și încă voi adăuga, plângând, înaintea Ta rănile mele mari și anevoie de vindecat. Manase a nelegiuit mult, tot Israilul spurcând și pe Tine, Dumnezeul părinților săi, mâniindu-Te, și a fost dat spre caznă celui de alt neam, care l-a închis în vas de aramă și ca pe un dobitoc îl hrănea cu iarbă — și, văzând pierzarea sa și pomenind păcatele sale pe care le făcuse înainte, a strigat din lanțuri către Tine, Dumnezeu Făcătorul, și prin nădejde a fost scos de acolo în chip preaslăvit: așijderea și eu toate răutățile le-am făcut în viața mea și nevrednic m-am făcut de mila Ta și cum voi căuta spre înălțime, către Tine? Cum mă voi arăta feței Tale după ce am sfâșiat haina cea dintâi, țesută mie de Dumnezeu, și am spurcat veșmântul trupului meu?
Ci Tu curățește-mă, ca un Mântuitor, și iartă-mă, ca un Dumnezeu; caută spre smerenia mea și nu pomeni răutățile păcatelor pe care le-am făcut asupra sărmanului meu suflet, că nădăjduiesc spre mila Ta și strig către Tine cu strigăt mare: Pomenește, Doamne, graiurile pe care le-au grăit preacuratele Tale buze: Căutați și veți găsi, cereți și se va da vouă, că n-am venit să chem la pocăință pe drepți, ci pe păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. Și acum mărturisesc asupra mea fărădelegile mele: chiar dacă aș tăcea, Tu, Doamne, cunoști acestea însă, Preamilostive, primește-mă ca pe tâlharul, ca pe vameșul, ca pe curvă și ca pe fiul risipitor, fiindcă toți se deznădăjduiseră de aceștia, însă Tu i-ai primit și cetățeni ai Raiului i-ai făcut.

Primește pocăința mea, a nevrednicului Tău rob. Doamne, Iisuse Hristoase, Cela ce cu cuvântul ai curățit pe cei leproși, curățește întinăciunea sufletului meu și fii mie ajutător; cu puterea Crucii Tale apără-mă, și cu Duhul Tău Cel Sfânt mă întărește, și întoarce-i înapoi rușinați pe cei ce se luptă cu mine. Gura mea să mărturisească mulțimea milelor Tale, că ai fost mie ajutător în tot necazul și mângâietor în ziua întristării mele. Și acum nu lepăda rugăciunea robului Tău (numele), ci mântuiește sufletul meu cel împătimit și miluiește-i pe toți creștinii, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea, că Tu ești Dumnezeul nostru și cu umilință la Tine cădem: Tată, și Fiule, și Duhule Sfinte, miluiește-ne pe noi în veci! Amin!

Rugăciune după Ceasuri

Dumnezeule Atotputernice, Doamne Fără de început, Împărate Înalte și Preaslăvite, Care stăpânești peste toată făptura văzută și nevăzută, Cela ce șezi pe heruvimi și ești lăudat de serafimi, Căruia se roagă îngerii și se închină toate puterile cerești! Ție slujesc cinurile de Sus cu miile și făptura de jos de Tine se cutremură cu frică; Tu ești Dumnezeu, Singurul fără de păcat! Nu mă trece cu vederea pe mine, cela ce mă rog Ție în acest ceas al zilei, întru care Te-ai arătat apostolilor Tăi după Înviere, fiind ei cuprinși de întristare, și s-a prefăcut întristarea lor întru bucurie prin arătarea preacuratei Tale mâini și preacuratelor Tale coaste: prefă și întristarea sufletului meu, care mă ține acum, și izbăvește-mă de mâhnirea păcatului. Nu mă trece cu vederea pe mine, Stăpâne, în ceasul acesta, întru care ai grăit lui Zaheu: S-a făcut mântuire casei tale. Sfânt ești: dă mântuire casei sufletului meu, fiindcă am spurcat sălașul acesta sufletesc și nu e vrednic să primească Trupul Tău Preacurat.

Ca un Bun și de oameni Iubitor, primește împreună-vorbirea rugii mele în ceasul acesta, întru care ai vorbit cu femeia samarineancă și, spunând cele ascunse ale sufletului ei, ai poruncit să ceară apele vieții. Doamne, Dumnezeul meu! Tu știi cele ascunse ale inimii mele: dă-mi o picătură din mila Ta, că la Tine este izvorul vieții, stinge sufletul meu pârjolit de văpaia păcatului, potolește setea inimii mele și dă-mi să trec cu bucurie ziua aceasta, întru care s-a dat miel lui Avraam în locul lui Isaac spre jertfire, închipuindu-se junghierea Ta pentru lumea întreagă. Făcătorule de bine Iisuse, MieIul lui Dumnezeu!

Caută spre smerenia mea, și îndreptează rugăciunea robului Tău (numele), și primește din gură păcătoasă jertfa aceasta cuvântătoare, că deși sunt necurat și spurcat cu totul, în milostivirea Ta am nădăjduit, fiindcă n-ai lepădat cei doi oboli ai văduvei, ci mai mult decât toate celelalte jertfe i-ai lăudat, și pe vameșul care se ruga suspinând l-ai îndreptățit. Nu mă urgisi nici pe mine, cela ce cer iertarea greșalelor, ci ca pe tâlhar și ca pe fiul risipitor miluiește-l pe cel ce se pocăiește pentru greșalele sale, că bine ești cuvântat împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Rugăciune după Vecernie

Bine Te cuvântez, Doamne, Dumnezeul meu, și laudă nevrednică aduc Ție din buze spurcate și din inimă necurată. Preaslăvesc numele Tău cel sfânt, că pentru mine, păcătosul, pururea Te îngrijești și îndelung rabzi așteptând pocăința mea, iar eu mereu Te mânii călcând poruncile Tale dumnezeiești și ce voi grăi înaintea slavei Tale, Doamne? Că Tu știi nebunia mea și păcatele mele nu s-au ascuns de Tine. Nici acum nu mă lepăda de la fața Ta pe mine, cel ce am buze necurate și cutez a slavoslovi dumnezeirea Ta și a aduce prinosul acestei rugăciuni de seară Ție, Celui pe Care suflarea toată și toată făptura Te slăvesc cu frică multă, că de la Tine este toată darea cea bună. Doamne, Dumnezeule, Cela ce ridici păcatele lumii întregi! Șterge și fărădelegile mele nenumărate și negrăite, ale celui am ajuns în ceasul din urmă al zilei acesteia, m-am trezit din deșertăciune și caut ajutorul și ocrotirea Ta, că iubirea Ta de oameni este nebiruită.

Cela ce ai primit pe cel venit în ceasul al unsprezecelea și deopotrivă l-ai făcut cu cei ce au purtat osteneala întregii zile, primește-mă și pe mine, cela ce nu doar această zi în lenevie am irosit, ci toată vremea vieții mele zadarnic am cheltuit-o și niciodată n-am făcut lucruri duhovnicești.

Nu mă osândi, Stăpâne, ca pe cei ce au fost chemați la cina Ta și s-au lepădat din pricina învârtoșării inimii lor, ci află-mă pe mine, cela ce rătăcesc pe la răspântiile vieții și caut cina Ta cea hrănitoare de suflet, că, iată, și ziua s-a plecat de acum, și soarele întâmpină ceasul serii, și înțelepții își gătesc candelele pentru ca atunci când vei veni în miez de noapte să-i iei cu Tine în cămara cereștii Împărății, căreia părtaș fă-mă și pe mine, nepomenind mulțimea păcatelor mele, ci miluindu-mă cu mila Ta cea obișnuită. Nu mă lăsa să adorm spre moarte, ci întărește mădularele trupului meu, pe care le-am slăbănogit cu păcatele. Întărește sufletul meu cel clătinat de tulburare, și depărtează de la inima mea gândurile spurcate, și luminează-mi mintea, care s-a întunecat cu pofta cea rea, ca și rugăciuni de noapte să înalț Ție, Doamne Iisuse Hristoase! Pleacă urechea Ta spre ruga mea și iartă toate păcatele mele.

Sfârșit bun dăruiește-mi, și așa slobozește-mă din trupul meu, și înger de pace dă-mi, care să mă izbăvească de stăpânitorii văzduhului, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale sfintelor puteri cerești, ale lui Mihail și Gavriil, Uriil și Rafail și ale tuturor sfinților Tăi, care din veac bine au plăcut Ție, că bine ești cuvântat întotdeauna, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, în vecii cei nesfârșiți. Amin!

Distribuie
Un comentariu la „Rugăciuni pentru ziua de duminică”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *