Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Rugăciuni pentru ziua de vineri

rugaciuni vineri
Distribuie

Rugăciuni pentru ziua de vineri a Sfântului Chiril al Turovului

Rugăciune după Utrenie

Cum voi plânge acum căderea mea? Cum mă voi arăta feței Tale, Stăpâne a toate, Doamne? Ce voi aduce Ție dintre cele pe care le ceri sau cu ce voi răsplăti Ție, plin fiind de toată nelegiuirea și spurcăciunea? În ce fel mă voi izbăvi de munci? Că de când m-am născut și până acum toate răutățile am făcut, nearătând nici măcar o zi pocăință adevărată, că dacă o clipă mă pocăiesc, vreme îndelungată iarăși nelegiuiesc, ca un câine ce se întoarce la vărsătura sa. După ce am primit toate bunătățile, m-am abătut de la Tine spre toate patimile păgânești, m-am făcut rob poftelor spurcate, alăturatu-m-am dobitoacelor necuvântătoare.

Nici un pământean nu Te-a mâniat cum Te-am mâniat eu, și de mulțimea fărădelegilor mele nu sunt vrednic să privesc spre înălțimea cerului, că de voi tinde ticăloasele mele mâini, socot că văzduhul se va spurca. Având limbă rău-grăitoare, cu ce cuvinte mă voi ruga? Sau cum voi răsplăti Ție, Stăpâne, neavând cele cuvenite? Nu am nici lacrimi, nici răbdare, blândețe și umilință nu am agonisit, curăția și dreptatea încă din copilărie mi le-am pierdut, biruit fiind de vrăjmașul cel viclean cu iubirea plăcerilor.

Căzut-am în păcătoasele pofte ale trupului, pierdut-am chipul frumuseții celei dintâi și toată mintea mea spre cele pământești am abătut-o. Vai mie, Doamne, Dumnezeul meu, Făcătorule al cerului și al pământului, Cela ce ești bogat în milostivire! Am fugit departe de casa Ta cea dumnezeiască, și de voie m-am făcut rob dracului poftei, și lăsând pâinea îngerilor m-am umplut tot de mâncăruri nelegiuite, și mai vârtos voit-am să mă hrănesc, alături de porci, cu roșcovele patimilor vremelnice.

Priceput-am amărăciunea păcatului, că doar pentru o clipă îndulcește, dar în veci chinuiește; de foametea cea gândită cumplit mă istovesc și până acum nu m-am întors, ca oarecând fiul risipitor, nici n-am agonisit pocăința vameșului, nici suspinarea slăbănogului, nici lacrimile desfrânatei, nici rugile femeii hananeence, nici smerenia cea bună a sutașului, nici credința celei cu curgere de sânge, nici mărturisirea tâlharului, ci precum Cain am socotit a tăinui uciderea sufletului meu, uitând de Cel ce vede ascunzimile inimii dar dacă eu voi trece sub tăcere acestea, am pârâș pe diavol, care nu poate să tacă.

Pentru aceasta, nu aștept să fiu pârât, ci ca Lameh mărturisesc asupra mea răutățile mele, că iată, vremea vieții mele se scurtează, iar întinăciunile sufletului meu s-au înmulțit; că iată, pe toți câți au păcătuit înainte de Lege și sub Lege i-am cunoscut și, faptele lor cele necurate primindu-le, cu cruntă tulburare m-am potopit și am primit răsplata răutății precum noroadele care desfrânau în vremea lui Noe, că lăsând chivotul bunei mărturisiri și înălțând ca pe un turn babilonicesc graiuri semeț cugetătoare, clevetire și minciuni am întărit folosind cuvintele vestite de Dumnezeu, și prin aceasta L-am mâniat pe Făcătorul meu.

Tulburatu-m-am la minte, nu știu ce spun, lepădat-am frica de Dumnezeu, nelegiuit-am ca locuitorii Sodomei; n-am voit să fug prin credință, ca Lot, de aprinderea poftelor, și până acum am rămas ținut de iubirea patimilor, și mă tem de focul gheenei, în care urmează să fiu ars; nu m-am lăsat de obiceiul cel păcătos, ca să ajung în pământul odihnei, pe care moștenindu-l Avraam prieten al lui Dumnezeu a fost numit, ci am ajuns, ticălosul de mine, în bezna cea întunecată a neînfrânării, și pentru aceasta osândit am fost și de toată virtutea m-am făcut străin, neprimind nici unul din obiceiurile drepților: nici ascultarea lui Isaac, nici buna credință a lui Iacov, nici blândețea lui Moisi, nici răbdarea lui Iov, nici înfrânarea Iui Iosif, nici râvna lui Finees, care a străpuns fărădelegea, nici tăria lui Halev, care n-a slăbit în credință, nici priceperea lui Isus Navi, prin care a moștenit pământul făgăduinței, nici vitejia preaînțeleaptă a lailei, care cu țărușul a pironit pe Sisara, nici ca prinosul cel bineplăcut al lui Samuil, ci ticălos am rămas, ca Datan și Aviron, împotriva firii poftind a fi învățător, și am furat cele dumnezeiești, ca Ahar cel necuvios, care a fost bătut cu pietre, și spurcat stau înaintea lui Dumnezeu, ca Iani și Iamvri, și nu știu ziua, nici ceasul când pământul se va căsca și mă va înghiți de viu ori va ploua Domnul asupra mea foc și pucioasă.

Cum nu voi primi acum pedepsele ce mi se cad, de vreme ce Dumnezeu așteaptă pocăința mea? Căci mai mult mă tem să cad dincolo în mâinile lui Dumnezeu Celui Viu, din care nimeni nu poate să izbăvească! Vai mie din pricina păcatelor mele! Ce pântece m-a născut? De ce m-am născut pe această lume? Mai bine ar fi fost dacă m-aș fi născut, dar n-aș fi dăinuit nici măcar un ceas, ci aș fi murit — iar acum pentru ce voi plânge mai întâi? Pentru muncile nesfârșite sau pentru despărțirea de Dumnezeu? Că dacă voi vrea să socotesc faptele mele rele, voi pricepe că sunt mai păcătos decât orice om. Suspină după mine muncile toate și stricăciunea și viermii, așteptând trupul meu, focul și tartarul vor să-mi cuprindă sufletul. Vicleanul diavol are în mine prilej de laudă.

Nu știu ce voi face și la cine voi alerga cerând izbăvire, fără numai la Tine, Făcătorul meu, că știu îndelungă-răbdarea, și nerăutatea, și iubirea Ta de oameni. Cine va povesti minunile Tale cele din veac și cine va face auzite laudele milei Tale? Că nu Te bucuri de moartea păcătosului, ci Te veselești de întoarcerea vieții lui. Pentru aceasta, chipul pocăinței l-ai arătat dintru început: pe Israil, care Te-a mâniat oarecând în pustie, l-ai miluit pentru pocăință, pe niniviteni, miIuindu-i, i-ai mântuit, pe Manase din lanțuri l-ai izbăvit, pe Iona din pântecele chitului l-ai scos, pe Iezechia de la moarte la viață l-ai întors, pe Petru apostol mai întâi pe scaun șezător l-ai arătat. Ce e mai mare decât pocăința, întru care bine a voit Duhul Tău Cel Sfânt? Că toată dreptatea omenească, ca pânza de păianjen, cu înlesnire se sfâșie, și întru nimic se va socoti: că cine se va lăuda înaintea Ta că are inimă dreaptă, ori cine are nădejde că e curat de păcat?

Fariseul, drept fiind, s-a lăudat, și a fost osândit — iar eu, ticălosul, sunt cuprins de multe păcate rele și ce voi face nu știu, că nu am lacrimi, nici pocăință adevărată, pentru care, Stăpâne Doamne, pe David l-ai sfințit și proroc l-ai arătat, și pe vameș l-ai îndreptățit, și pe desfrânată ai curățit-o, și pe fiul risipitor ai sârguit de l-ai întâmpinat și l-ai făcut părtaș al dumnezeiescului Tău ospăț, Pentru aceasta, și eu îmi bat pieptul cu pumnii și strig din adâncul inimii: Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase! Legiunea de draci Te-a rugat oarecând să nu-i trimiți pe ei în adânc și, primind mila Ta, a intrat în turma de porci: și eu Te rog, Fiule al lui Dumnezeu, să nu mă trimiți pe mine în gheena focului pentru mulțimea răutăților mele, că cele nevrednice de Împărăția Ta cea cerească am săvârșit, ci dă-mi unul dintre locașurile casei Tatălui Tău, că nu pentru drepți Te-ai pogorât pe pământ, precum Însuți ai zis, Nemincinoase Dumnezeule: Nu am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși la pocăință, că nu au trebuință de doctor cei sănătoși, ci cei bolnavi.

Primește-mă, Doamne, pe mine, cel ce mă pocăiesc de faptele mele necuvioase; nu mă trece cu vederea pe mine, cela ce am căzut în căi spurcate, în râpele păcatului, între tâlharii cei cunoscuți cu mintea, care de toată virtutea m-au despuiat, și cu patimi crunt m-au rănit, și bolesc fără vindecare de pofta cea vătămătoare de suflet.

Tu, Iisuse, Nume de mântuire, Fiule fără de ani al Părintelui fără de început și Ipostas de o fire cu Sfântul Duh, prin Care toate cele văzute și cele nevăzute s-au făcut, Preasfinte Împărate, Cela ce singur ești fără de moarte, Iubitorule de oameni, Care pentru noi, păcătoșii, din sânurile Tatălui ai venit, răni și răstignire răbdând de bunăvoie și necruțând trupul Tău cel neprihănit, ce păgânește a fost atârnat pe Cruce, Cela ce, biruit de îndurările și de iubirea Ta de oameni, între cei morți ai fost socotit și prin această iconomie l-ai vânat pe chinuitorul diavol, și ai stricat pe cel ce are stăpânirea morții, și toată oastea cea drăcească prin arătarea crucii Tale ai risipit-o, și în cele mai de de desubt intrând împărăția iadului ai stricat, și de la tânguirea stricăciunii la veselie i-ai adus pe morții cei din veac, și pe cei robiți de păcat la fericirea cea dintru început i-ai întors, Tu singur ești curat și fără de prihană ai pătimit pentru păcătoși, iar eu sunt spurcat cu sufletul și cu trupul: curățește-mă cu Sângele Tău cel sfânt, care a curs din coasta Ta, pironește cu frica Ta trupul meu și cu moartea Ta cea de viață făcătoare omoară mădularele trupului meu, care se nevoiesc spre rău; caută-mă pe mine, cel rătăcit, ca pe oaia cea pierdută, pe care luând-o pe umeri ai adus-o la Tatăl și ai chemat să se bucure cetele îngerești, că toate le poți și câte le voiești le faci: după mare mărirea Ta, așa și mila Ta e nenumărată.

Luminează mintea mea cea întunecată cu răutatea, ca să nu mă cuprindă până în sfârșit stăpânitorul întunericului, cu pofta trupului silindu-mă să-i slujesc după voia lui, ca nu cândva pentru puțina desfătare a veacului acestuia să fiu izgonit din cămara Ta cea sfântă și legat de mâini și de picioare și să fiu aruncat în focul nestins.

După mila Ta cea obișnuită caută spre ruga mea și primește rugăciunea robului Tău. Să nu mă osândești cu fărădelegile mele, nici după păcatele mele să-mi răsplătești mie, că fărădelegile mele le cunosc, și acum mă căiesc pentru păcatele mele, iar Tu știi neputința firii mele, Ziditorul meu: așadar, dă-mi tărie și putere, pune picioarele mele pe piatra pocăinței, curățește sufletul meu de toată întinăciunea; depărtează gândurile necurate de pătimașa mea inimă; dăruiește gurii mele grăire lină, ochilor mei izvor de lacrimi, și tot spinul răutății dezrădăcinează-l din mintea mea, iar auzul urechilor mele să fie păzit de poruncile Tale dumnezeiești. Învață-mă să tind către Tine mâinile mele și fă-mă cu totul bineplăcut al Tău. Dă să se facă minunată mila Ta și asupra mea, și toți să vadă iubirea Ta de oameni: ca un milostiv, mântuiește-mă pe mine, păcătosul.

Mântuitorule Atotputernice, fără de răutate, Îndelung-răbdătorule! Lucrul mâinilor Tale nu îl trece cu vederea, nici nu zi, Doamne: Nu te cunosc pe tine, nici nu întoarce fața Ta de la mine întru mânia Ta, nu mă trimite, Doamne, în foc, de care se cutremură sufletul meu! Stăpâne al meu, Doamne, nu uita osteneala robului Tău, că la Tine am alergat și către Tine ochii sufletului meu am ridicat, și mâinile am întins, și genunchii plec, din adâncul sufletului suspin, cu limba mă rog: miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, după mulțimea îndurărilor Tale curățește fărădelegiIe mele, că nu cei morți Te vor lăuda, nici cei ce șed în iad Te vor mărturisi pe Tine, ci noi, nevrednicii, bine Te cuvântăm și ne rugăm Ție, cerând mila Ta! Că Însuți ai zis, Doamne al meu: Cel care cere va primi, că pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară, că Tu nu voiești să piară nici un om, ci pe toți vrei să-i mântuiești cu adâncul judecăților Tale, că Tu ești Dumnezeul meu Preasfânt, și eu sunt robul Tău păcătos.

Apără-mă cu puterea Crucii Tale și mântuiește-mă de tot răul, pentru rugăciunile Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei, și pentru sfintele Tale patimi, cu care ai pătimit pentru noi cu bunăvoirea Tatălui, și cu iubirea Ta de oameni, și cu iconomia Sfântului Duh, că pe Tine, Dumnezeu Cel Unul în Treime, Te laudă toate puterile cerești, și noi, pământenii, de la Tine cerem milă și iertarea păcatelor, că Ție se cuvine a milui și a mântui sufletele noastre întotdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Rugăciune după Ceasuri

Ce voi răsplăti Ție, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru toate câte ai făcut neamului omenesc, și ce plată voi aduce bunătății Tale? Nici cerul, nici pământul nu pot să dea ție daruri după cuviință, că Însuți bine ai voit a veni pe pământ ca să-i mântuiești pe cei păcătoși: Te-ai întrupat pentru noi, netrupesc fiind, și de bunăvoie ai sărăcit, fiind bogat, iar eu am lepădat îndurările Tale, mai mult decât oricine Te-am mâniat.

Tu însă, Cela ce pentru noi ai primit patimă, vindecă patimile inimii mele; Cela ce bine ai voit a fi osândit și încununat cu spini, dezrădăcinează spinii sufletului meu; Cela ce de bunăvoie ai fost legat și ai primit răni, rupe legăturile răutăților mele, de rănile mele mă izbăvește. Cela ce batjocură ai răbdat și pe Cruce ai fost pironit, pironește de frica Ta trupul meu; pe vrăjmașul care mă ispitește doboară-l cu Crucea Ta. Cela ce ai fost adăpat cu oțet și fiere, șterge zapisul păcatelor mele, în cartea vieții înscrie-mă. Cela ce clatini pământul din temelie și despici pietrele, întărește-mă pe piatra credinței Tale și păzește-mă neclintit de acum înainte. Cela ce ai prefăcut în întuneric lumina soarelui primind rană de lance în coasta Ta, luminează întunericul minții mele și vindecă marea rană a răutăților mele. Cela ce ai izvorât sânge și apă spre curățirea făpturii TaIe, dă lacrimi ochilor mei, ca să curățesc întinăciunea fărădelegilor mele. Cela ce ai îndreptățit pe tâlharul care o singură dată a strigat: Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta, pomenește-mă, Doamne, Dumnezeul meu, și pe mine, care strig către Tine necontenit, și de soarta lui mă învrednicește! Cela ce ai primit pe Petru care plângea, primește și pocăința mea. Cela ce ai zăcut în mormânt cu trupul, scoală-mă din mormântul deznădejdii pe mine, cel omorât de faptele cele rele, ca să proslăvesc cu inimă curată puterea Crucii Tale, că prin aceasta ai biruit pe diavol și și pe cei morți din veac împreună cu Tine i-ai înviat. Și pentru toate acestea ce-Ți voi răsplăti, ticălosul de mine, fără numai închinăciune și lacrimi de umilință?

Primind acestea, Mântuitorul meu, sfârșit bun dăruiește-mi și învrednicește-mă a sta de-a dreapta Ta în Ziua Judecății și a auzi sfântul Tău glas grăind: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de primiți Împărăția gătită vouă, că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Rugăciune după Vecernie

Stăpâne, Doamne Atotțiitorule, Dumnezeul părinților noștri, Care ai făcut veacurile și știi sfârșitul lor, Cela ce socoți anii și măsori vremurile, Care ai stăpânire peste viața și peste moartea ființelor pământene! Nu mă lăsa pe mine, Doamne, să putrezesc în fărădelegi, nici nu trimite peste mine mânia cuvenită faptelor mele, ci auzi glasul rugăciunii mele.
Cela ce bine ai voit a mă trece peste marea vieții, ce voiește să mă înece cu valurile multe ale păcatelor, Care și lungimea acestei zile m-ai învrednicit a o săvârși și a mă apropia de începutul nopții, pe care nu nădăjduiesc să o trec, fiind cuprins de visarea drăcească și acoperit de bezna păcatului, mântuiește-mă de tot sfatul vrăjmașului și de tot necazul și năpasta, nevoia și întristarea și gândurile spurcate, ce îmi strâmtorează neîncetat ticălosul suflet, că Tu ești Dumnezeul meu și Dătătorul a tot binele, Care și înainte de cerere dai din belșug cele bune robilor Tăi!

Pomenește smerenia mea, și deschide gura mea spre slavoslovirea Ta, și primește această rugăciune de seară, și dă-mi să alerg fără împiedicare la poruncile Tale, să nu mă ostenesc în deșert din pricina puținătății credinței mele, că Tu ai zis: Cheamă-Mă, și te voi izbăvi. Izbăvește-mă, Doamne, de toată cursa diavolească și îndreptează viața mea, că iată, cu frică stau înaintea Ta, către mulțimea îndurărilor Tale pururea căutând și la Tine căzând cu suflet umilit. De la gândurile fără folos abate inima mea și înaripează mintea mea spre Tine. Dă-mi, Doamne, de acum vreme de pocăință, că străin sunt eu, la fel ca toți părinții mei, că iată, ca iarba de dimineață am înflorit, iar seara cad și mă usuc.

Tămăduiește-mă, Milostive, pe mine, cel rău rănit de boldul păcatului, înainte să trec și să nu mai fiu, că nu morții Te vor lăuda, și în iad cine se va mărturisi Ție? Stăpâne, Mântuitorul sufletelor noastre, Care ai dăruit nădejdea vieții veșnice celor ce cred în Tine, odihnește sufletul robilor Tăi, părinților și fraților noștri (numele), și a toată seminția de neam creștinesc, de parte bărbătească și femeiască, și al tuturor celor ce au crezut în Tine, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, că Tu ai zis: Cel ce crede în Mine nu va muri, ci va avea viață veșnică, de care împărtășește-mă și pe mine în pământul celor blânzi, în sălașurile sfinților, în locașurile ce nu se strică, în Ierusalimul cel de Sus, în lumina neînserată și în veacul cel fericit și neîmbătrânitor, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, nici diavol îndemnător la rău, nici păcat făcător de stricăciune, ci bucurie negrăită și veselie nepovestită, mulțimea drepților, cinurile prorocilor, cetele apostolilor, taberele mucenicilor, seminția răbdătorilor de patimi, soboarele arhiereilor, mulțimile cuvioșilor, adunarea pustnicilor, și sufletele tari ale sfintelor femei, și odihna sfinților, care din veac bine au plăcut Ție, Unuia Adevăratului Dumnezeului nostru, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Rugăciune după Vecernie

De noapte mânecând către voi, ierarhilor și prorocilor, apostolilor și mucenicilor, gândul meu de greșale izbăviți-l, sufletul meu cel împuțit de patimi cu mijlocirea voastră tămăduiți-l, rogu-vă, inima mea clătinată de cel viclean întăriți-o, suspinarea mea auziți-o! Prorocii Domnului, Ioane, Mergătorule-înainte și Botezătorule, în calea poruncilor lui Hristos îndreptați-mă să umblu după har. Moisi, Aaroane, Isaie, Ieremie, Ilie, Enohe și Eliseie! Ca stâlpi ai Bisericii, întăriți-mă să fac voia Domnului. Zaharie, Iosie, Davide și Natane, Naume! Milă dați-mi și luminare. Avdie și Sofonie, Samuile, Iono, Avacume, loile, Varuhe, rugați-vă pentru mine Iui Dumnezeu. Miheie, Maleahi, Iezechie, Amoase, Ahie și toți sfinții proroci ai Domnului! Rugăciunile mele primiți-le și biruitor asupra patimilor arătați-mă.

Slăviților proroci, apărători și acoperitori ai credincioșilor, fericiților ierarhi și sfințiți mucenici și cuvioși părinți, postnicilor și pustnicelor, rugați-vă pentru mine să mi se dăruiască iertare cu a voastră mijlocire. Sfinților mucenici ai lui Hristos, care pentru El v-ați vărsat sângele și ați dat spre rănire trupul vostru, rugați-vă pentru mine, sărmanul. Ceata sfintelor mironosițe, sfinte femei mucenițe și postnice, cuvioase sfinte fecioare, rugați-vă lui Dumnezeu pentru mine, păcătosul. Toți Sfinții Apostoli, proroci, mucenici, ierarhi, cuvioși și drepți, rugați-vă Domnului să le dea iertarea greșalelor și credincioșilor ce înainte au adormit, și să-i izbăvească pe ei de focul ce va să fie, și de vierme, și de muncile cele veșnice, și să-i învrednicească a primi hrana Raiului. Doamne, Cela ce ești fără de început, Mare Împărate și Făcătorule al veacurilor și a toată suflarea!

Arată îndurările Tale cele multe asupra noastră, ca să nu fim rușinați la Judecata Ta, că Tu ai zis celor ce cheamă după adevăr numele Tău: Cheamă-Mă, și te voi izbăvi. Cela ce singur ești Milostiv și Drept, nu mă lipsi pe mine de starea cea de-a dreapta Ta a oilor Tale, că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Distribuie