Întru aceasta Se va proslăvi Tatăl Meu, de veți aduce roadă multă. (Ioan 15, 8)
Se poate da slavă lui Dumnezeu nu doar printr-o moarte mucenicească sau prin lucrare misionară: Întru aceasta Se va proslăvi Tatăl Meu, de veți aduce roadă multă. Belșugul de roade duhovnicești Îl proslăvește în chip deosebit. Pentru noi nu poate exista vreun scop mai înalt; așadar, să tindem către el și prin rugăciunile noastre, și prin toate năzuințele sufletului. Roadele așteptate de la noi sunt înșirate în Epistola către Galateni, capitolul 5, versetul 22: Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția. Câtă bogăție duhovnicească! Am, oare, măcar una singură dintre aceste însușiri? Când Stăpânul viei vine, an după an, să caute roade pe ramurile mele, găsește, oare, măcar vreuna?
Așadar, cu cât ne va fi mai înflăcărată credința, cu cât ne va fi mai fierbinte dragostea, cu cât ne vor fi mai îmbelșugate bucuria și pacea, cu cât ne vom arăta mai răbdători în încercări, cu cât vom fi mai buni și blânzi față de semeni, cu cât vom avea mai multă abnegație în viață, cu atât vom proslăvi mai mult numele Tatălui nostru Ceresc.
Aduce roadă plăcută lui Dumnezeu numai ceea ce este sădit de El și rămâne în El. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nimic nu puteți face (Ioan 15, 5).
În minunata vedenie a Prorocului Iezechiel despre câmpul semănat cu oase moarte, uscate, un întreg popor este asemuit cu câmpul acela și se spune că pricina e faptul că ei s-au rupt de rădăcina lor și s-au tot ofilit până când s-au uscat de tot. Sufletul nealtoit pe rădăcina dumnezeiască nu are cum să nu se usuce, și de la el nu trebuie așteptate roade. Căci în El trăim și ne mișcăm și suntem (Faptele Apostolilor 17, 28). Iată condiția unică, obligatorie, pentru a da roade!
din cartea: Fiecare zi un dar de la Dumnezeu