De ce s-a spus în Evanghelie: Cel ce iubește pe tatăl său, sau pe mama sa, sau pe nevasta sa, sau pe copiii săi, sau pe frați, sau pe surorile sale, sau via, sau moșia, sau chiar viața sa – cum se spune la Luca – mai mult decât pe Mine, nu este vrednic să se numească ucenic al Meu. Oare este mai bine să urâm noi pe tata sau pe mama și pe frații noștri și pe prietenii noștri? Oare nu se spune în porunca a cincea din decalog: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta ca să-ți fie fie bine și să trăiești ani mulți pe pământ? Oare nu cumva se contrazice Evanghelia cu Decalogul? Nu! Doamne ferește!
Ca să ne putem lămuri, să ne aducem aminte de porunca cea dintâi din lege. Ce spune aceea? Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta. De ce a numit trei părți din om? Cu mare dreptate poruncește Dumnezeu să-L iubim din toată inima, din tot cugetul și din toată puterea. El ne-a dat nouă și sufletul și mintea și trupul. Când auzi din toată inima, sau în altă parte din tot sufletul, să înțelegi partea cea nevăzută. Când zice: din tot cugetul, înțelege mintea omului. Iar când zice din toată vârtutea, înțelege puterea trupului. Deci trebuie să iubim pe Dumnezeu din toată ființa noastră. Iar în porunca a doua din lege a dat un îndreptar pentru iubirea aproapelui. Iar pe aproapele tău să-l iubești ca pe tine însuți.
Ia seama că în porunca întâi din lege, când cere să iubim pe Dumnezeu, nu arată granița până unde să-l iubim, ci cere să-L iubim fără margini. Dar când a vorbit de iubirea aproapelui, în care intră și tata și mama, a pus o graniță: ca însuți pe tine. „Îmi ești tată, îmi ești mamă, soră, cumnată, văr, nepot, dar eu vreau să mă mântuiesc și ca să mă mântuiesc trebuie să fac cutare faptă bună sau cutare. Dar te iubesc atât cât mă urmezi pe mine în credință. Iar dacă tu, tată, sau mamă, sau soră, mă tragi pe mine de la Dumnezeu, sau mă îndemni să calc o poruncă a lui Dumnezeu, sau să fac o nedreptate, eu nu te pot iubi pe tine mai mult decât pe Hristos”.
Așadar, nu trebuie să urâm pe părinți, sau pe frați, sau pe oricare om din lume, căci zice: Nu vei urî pe tot omul. Dar când acel om vrea să mă despartă de Dumnezeu, atunci trebuie să știu că nu-mi este prieten, căci este vrăjmașul lui Dumnezeu, și Duhul Sfânt zice că dacă el urăște pe Domnul și poruncile Lui, și tu trebuie să-l urăști pe dânsul: Pe cei ce te urăsc pe Tine, Doamne, i-am urât și neprieteni s-au făcut mie și cu urâciune desăvârșită i-am urât pe ei.
Ai auzit? Când cineva care îți era ție ochi sau mână sau picior, adică țineai la el ca la ochiul drept și ca la mâna dreaptă și te foloseai de el, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și nu mai vrea să meargă după Hristos, să-l urăști din toată inima, cu urâciune desăvârșită. Pentru ce? S-a făcut vrăjmaș al lui Dumnezeu. Iată cum se cumpănește iubirea. Iată cum se chivernisește dragostea de Dumnezeu și dragostea față de aproapele. Către Dumnezeu trebuie să fie fără margini, iar către aproapele mărginită. Numai atâta te iubesc pe tine, cât mă iubesc și pe mine și mai mult nu, că nu-mi dă voie porunca a doua din lege.
Deci n-avem voie să iubim pe nimeni și nici o zidire din veacul acesta mai mult decât pe Dumnezeu. Nici pe tatăl și pe mama, nici banii, nici vitele, nici păsările, nici averea, nici bogăția, nici dregătoria, nici cinstea, nimic mai mult ca pe Dumnezeu, dacă vrem să fim ucenici ai lui Hristos Iisus. Căci odată ce am iubit zidirea mai mult decât pe Ziditorul, ne facem vrăjmași ai lui Dumnezeu și ne despărțim de Dumnezeu după dreptate, că ne-am închinat zidirii și nu lui Dumnezeu.
Ce spune Evanghelia mai departe? Petru, când a auzit că nu trebuie să iubești pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Dumnezeu, s-a gândit la sine. Căci, amintindu-și că el a lăsat totul atunci când l-a chemat Mântuitorul pe lacul Tiberiada, unde era împreună cu Andrei, cu Iacov și cu Ioan, a spus lui Hristos cu îndrăzneală: Iată, noi am lăsat toate și am urmat Ție, oare ce va fi nouă? Da, el a lăsat totul. Nu numai corăbioara și luntrea și lopata au lăsat Petru și Andrei. Nu. Dacă lăsau numai atât, nu erau ucenici ai lui Iisus Hristos. Ei au lăsat și tată, și mamă, și soră și frate și patimile lor.
Nu-i de ajuns să lași numai averea pentru Hristos. Trebuie să lași și ura și zavistia și desfrâul și furtișagul și minciuna și răutatea și pâra și invidia și lenevia și nebăgarea de seamă și toate fărădelegile și păcatul. Abia atunci ne facem cu adevărat ucenici ai lui Hristos, când lăsăm toate. Și când zicem toate, arătăm și păcatele și patimile cele sufletești. Toate trebuie lăsate ca să ajungem ucenici ai lui Hristos.
Câtă vreme inima noastră e lipită de ceva din lumea de aici, de o femeie sau de bani, sau de casă sau de dregătorie, sau de cinste, sau de tată, sau de mamă, sau de rudenie, sau de prieteni, sau de cunoscuți, sau de trai bun, sau de beție sau de orice ar fi, ea nu poate să placă lui Dumnezeu. Nu putem să iubim și pe Dumnezeu și pe Mamona, care în limba siriană înseamnă bogăție.
Nu putem iubi pe Dumnezeu și păcatul, Doamne ferește! Dumnezeu cere inima noastră. Dă-mi, fiule, inima ta! Câtă vreme inima noastră nu-i cu Dumnezeu, suntem mincinoși și fățarnici și vicleni. Inima noastră este atunci nedreaptă. Căci a zis marele Pavel lui Simon Magul: Vrăjmașule a toată dreptatea, inima ta nu-i dreaptă cu Dumnezeu, Dumnezeu se uita la inima lui Simon, că inima lui era legată de bani. Căci el spusese apostolului: Dă-mi și mie darul acesta ca să pot să tămăduiesc pe oameni. Credea că Duhul Sfânt Se cumpără cu bani! Iar Pavel, care era plin de Duhul Sfânt, i-a spus lui Simon vrăjitorul că inima lui nu-i legată de Dumnezeu, ci de bani și de slava veacului acestuia. Iar Dumnezeu se uită la inimă și câtă vreme vede că inima noastră nu-i cu Dânsul, nu putem fi ai Lui. El cere să-L iubim din toată inima și din tot cugetul.
Câtă vreme mintea noastră este legată de grijile veacului și de bani, ea nu poate fi a lui Hristos. Câtă vreme trupul nostru este scufundat în lucrarea păcatului, nu poate fi al lui Hristos. La fel nici inima, dacă nu-L iubește pe El. Deci ființa noastră s-a despărțit de Hristos prin păcatele ei și de aceea ni se cere să-L mărturisim și cu faptele și cu gura și să-L iubim din toată inima, din tot cugetul și din toată puterea.
Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 11