Ți-e teamă… Ți-e teamă să faci primul pas. Te gândești la atât de multe. La toate greutățile pe care vezi că le ai de întâmpinat.
Din cauză că nu simți siguranță și autoconvingere. Din cauză că ai vrea să fi fost mai bine pregătit înainte de a începe lupta care te așteaptă. Mintea ți se încurcă, și gândurile tale se fac ghem.
Ți-ai dori să fi avut mai mult timp. Ți-ai dori să-l putut organiza mai bine. Și lupta aceasta poate lua multe denumiri și forme. Căci fiecare are laptele lui personale. Amintește-ți însă, Omule. Amintește-ți…
Amintește-ți cum a fost prima oară, primul tău contact cu marea. Trebuie să fi fost încă copil când ai făcut cunoștință cu ea. Și ți-era teamă… Îți era foarte teamă. Din cauză că nu știai să înoți. Din cauză că nu mai făcuse-și așa ceva.
Și totuși iată, mulți ani mai târziu te bucuri de mare și aștepți cu nerăbdare să te reîntâlnești cu ea. A trebuit și atunci să faci primul pas. Să atingi pentru prima dată apa. Și atunci a trebuit să te lupți. Și te-ai cufundat și ai băut din apa ei sărată și dădeai să te afunzi în adânc. Iarăși și iarăși. Însă acum iată, te bucuri de apele mării.
Așa și în viață, Omule. Vei întâmpina greutăți. Și vei cădea. Și te vei lovi. Însă nu aștepta să te simți pregătit pentru a începe lupta, Omule. Începe, luptă, și asta te va face pregătit. Amintește-ți de mare… Nimeni nu s-a născut cunoscând cum să înoate. Și nimeni n-a învățat să înoate pe uscat. Afundându-te în ea, Omule, ai învățat să înoți.