Patriarhul Iacob porni într-o călătorie, pe un drum de 60 de km spre Mesopotamia. Într-o seară, fiind obosit de mers, se culcă și adormi cu capul pe o piatră de Jertfelnic.
Atunci văzu în vis o scară mare sprijinită pe pământ, iar vârful îi atingea cerul. Îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea.
Deasupra capului scării se arătă Domnul Dumnezeu, care-i vorbi și-l binecuvântă ( Facerea 28, 11-15 ).
Scara întărită între cer și pământ, preînchipuia întruparea Domnului nostru Iisus Hristos ca Om din pururea Fecioara Maria.
Cel ce vorbea și binecuvânta de deasupra scării, era Dumnezeu întrupat, Care a fost pe pământ cu trupul, în ceruri cu Dumnezeirea și împărățește pururea cu Tatăl și cu Duhul.
Îngerii care se suiau și se coborau pe scară, preînchipuiau pe îngerii trupești, care după proslăvirea, Înălțarea la ceruri a lui Hristos și șederea Lui de-a dreapta Tatălui se suiau cu duhul la Dumnezeu Tatăl și coborau la pământeni cu binecuvântări divine.
Scara aceasta văzută de Iacob era o icoană a mai înainte-vederii a Întrupării lui Hristos Mântuitorul și a Nașterii Sale din Preasfânta Fecioară Maria.
Aceasta ieșind din seminția lui Iacob, avea a se pogorî ca pe niște trepte din strămoșescul neam începând de la Adam și continuând până la Iosif logodnicul și Maica Preacurată.
Biserica lui Dumnezeu de pretutindeni, cunoscând aceasta o laudă pe Preasfântă Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, cântând și zicând:
Bucură-te scara cerului pe care s-a pogorât Dumnezeu… Bucură-te podul, care trece pe cei de pe pământ la cer… Bucură-te, ceea ce ai împreunat fecioria cu nașterea… Bucură-te, ceea ce din feciorie, numai tu singură una ai fost bună hrănitoare de Prunc. Bucură-te, Maică pururea Fecioară.
din cartea Minunile Maicii Domnului